Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu, am un noroc fenomenal. Încep să citesc o carte care mă fascinează şi, după ce o termin, apare filmul. Aşa mi s-a întâmplat şi cu Apă pentru elefanţi, de Sara Gruen. Recunosc, nu am văzut filmul. După ce am citit Sherlock Holmes, am văzut ecranizarea şi am fost profund dezamagită aşa că m-am învăţat minte. Nu vreau să stric o lectură excepţională.
Romanul Sarei Gruen l-am citit acum ceva timp, dar nu îl pot uita. Eu judec cartea după copertă! Dacă nu mă fascinează din primele cinci pagini, nu îi mai dau a doua şansă. Totuși, acest roman este ca o pereche de pantofi pe care nu vrei să îi mai descalţi niciodată.
Apă pentru elefanţi a fost luni întregi numarul 1 în topurile de vânzări din New York Times, LA Times şi desemnată, în acelaşi an, Favourite Book of the Year, în 2006 şi 2007. A primit premiul Bookbrowse Diamond pentru cea mai populară carte şi a fost vândută în 4 milioane de exemplare.
Primele 200 de pagini le citeşti pe nerăsuflate, apoi nu mai vrei să o lași din mână. Structura cărţii te plimbă în timp. Un bătrân de 90 sau 93 de ani, nici el nu îşi mai aminteşte exact, povesteşte dintr-un scaun cu rotile momentele de glorie din tinereaţea lui.
Are farmec, e inteligent şi hâtru, tratează bătrâneţea ca pe o povară dar o descrie cu umor şi realism. Cele două planuri, 1930 şi 2006 se intersectează perfect.
Atunci când crezi că ştii destule despre prima perioadă, te aduce în prezent cu povestiri din azilul de bătrâni. Jacob Jankowsky îşi face ucenicia, la 23 de ani, în lumea fabuloasă a circului. Ajuns pe drumuri, reuşeşte să se angajeze ca îngrijitor de animale la circul fraţilor Benzini.
Sub cupolă, Jacob descoperă un univers cu personaje fascinante, care mai de care mai bizare dar cu reguli crude.
Pe lângă strălucirea şi magia circului, râsete, aplauze, tânărul se loveşte de violenţă, prostituţie, mizerie, nedreptate, durere şi frică. Vei întâlni în această carte personaje pe care nu le vei uita. Unchiul Al – directorul fără inimă, August-dresorul necruţător, Kinko – un clovn trist, „ciudaţii” – cei care aveau cel mai mult de suferit şi nu în ultimul rând frumoasa Marlena, soţia lui August- dresoare de cai.
Vedeta spectacolelor este Rosie, o elefanţică fascinantă care are un secret. Jacob se îndrăgosteşte de Marlena, trăiesc o dragoste imposibilă şi îşi riscă viaţa pentru ea.
Fotografiile sunt din arhivele circului şi te propagă în 1930, punându-te faţă în faţă cu personajele, de parcă ai vrea să le spui vreo două vorbe.
Foarte bine documentată, autoarea povestește de parcă a fost acolo, în acele vremuri şi era, pe rând, fiecare personaj în parte. Citind cartea, am iubit şi am urât în acelaşi timp. M-am simţit ca un copil de grădiniţă care descoperea o lume nouă citind pentru prima dată Abecedarul.
Articol scris de Carla Haratau
