Când bărbaţii sunt geloşi…

V-aţi întrebat vreodată dacă gelozia masculină are o altă dimensiune decât cea feminină, sau altfel spus, dacă ceea ce simt femeile atunci când sunt geloase simt lafel şi bărbaţii? Psihoterapeutul Sorin Dumitru a identificat deosebiri şi asemănări:

Sorin Dumitru, psihoterapeut: există diferențe între gelozia masculină și feminină, pentru că bărbatul și femeia își doresc lucruri diferite unul de la celălalt. Un bărbat va fi afectat cel mai mult dacă cineva a făcut sex cu „femeia lui”. Femeia poate trece mai ușor peste asta, dar suferă foarte mult dacă bărbatul „ține mai mult” la o altă femeie.

Bărbații, în schimb, sunt mai puțin afectați de asta. Poate fi chiar distractiv pentru un bărbat să se culce cu o fată care-l iubește pe altul – este ca și cum „femeia asta ar fi a lui, dar am prins-o și eu odată înainte”.

Bărbatul se bucură să fie descurcăreț. Femeia, în general, vrea să fie corectă, nu vrea să se bage peste o altă femeie. Fetele mai tinere nu mai gândesc așa, însă. Au mai multă inițiativă. Asemănarea între aceste două tipuri de gelozii este că ambele țin mai mult de orgoliu decât de altceva. Bărbatul este afectat că i-a fost pângărit bunul, că îi va fi desconsiderată virilitatea de către ceilalți bărbați („se pare că tu nu ești așa bun la pat, dacă l-a ales pe altul”) și că celălalt (bărbatul care a făcut sex cu iubita lui) i-a demonstrat că este mai bun ca el (nu știm la ce; așa în general).

Femeia are orgoliul afectat față de alte femei că „nu știe să-și țină bărbatul sub control” sau, mai rar, „satisfăcut” și că bărbatul a luat-o drept fraieră, că a mințit-o și a râs de ea că e credulă (ceea ce probabil a făcut). Ceea ce mai contribuie la gelozia amândurora este că, înainte ca persoana să afle că a fost înșelată sau chiar înainte să aibă o relație, se decide că nu va rămâne cu un bărbat/o femeie care o/îl înșeală.

Eventual, au tot felul de discuții cu alte persoane cărora le spun că lor nu li se poate întâmpla așa ceva, că ele şi-ar da seama și, după ce află, fiind împinși către consecvență, către a-și susține valorile, trebuie să-și calce pe orgoliu pentru a rămâne în relație.

ISM: Cum poate aborda un bărbat gelozia partenerei, pentru a o diminua şi pentru a spori încrederea acesteia în el?

S.D.: Plecăm de la presupoziția că el chiar nu înșeală, și că partenera este geloasă continuu și fără motiv. În acest caz, ceea ce i-ar ușura stresul în relație ar fi să nu mai poarte această discuție. De fiecare dată când partenera aduce vorba, să-i spună că el nu discută despre așa ceva. „Ai dubii? Uită-te în telefonul meu, sună pe cine vrei, întreabă pe cine vrei, eu nu mai particip la această discuție.

Nu te-am înșelat și nu te înșel și asta este tot ce am de spus despre acest subiect.” sau „Te-am înșelat, într-adevăr, atunci, înțeleg de ce ai fi suspicioasă, dar între timp mi-am dat seama că nu mai vreau să contribui la durerea imensă pe care o dă înșelatul unei persoane pe care o iubesc și care mă iubește și alături de care am ales de bună voie și nesilit de nimeni să-mi petrec viața” sau „mi-am dat seama că nici eu nu mi-aș dori o durere atât de mare și nu vreau să ai nici tu parte de ea, pentru că ești o persoană care mi-ai fost alături și m-ai ținut în brațe și m-ai ajutat să mă simt important și iubit”.

Gelozia rareori se bazează pe logică, de aceea este un demers lung și inutil să încercați să vă demonstrați fidelitatea. Cel mai eficient este ca nici măcar să nu o aduceți în discuție.

ISM: În ce fel îşi poate gestiona un bărbat propria sa gelozie nejustificată şi îndreptată asupra partenerei, pentru a nu produce ruptura relaţiei?

S.D.: Gelozia vine din orgoliu, adică din credința copilăroasă, pe care o are majoritatea oamenilor, că tot ceea ce se întâmplă are legătură cu ei. „Cum de mi-a făcut una ca asta?” este un exemplu de întrebare pusă în urma înșelatului. Dar înșelatul nu are treabă cu persoana înșelată. Nu este despre ea (ea, persoana, nu neapărat ea, femeia).

Dacă plouă, nu plouă pentru că Dumnezeu vrea să-ți strice ție planurile în mod deosebit; pur și simplu plouă. Dacă iubita m-a înșelat nu a făcut-o pentru mine – sunt convins că dacă a făcut-o pentru cineva, a făcut-o pentru ea.

Asta nu spune despre mine decât că nu sunt perfect (ceea ce știam), că nu sunt mereu lângă ea (ceea ce știam) și că mai există și alți bărbați grozavi pe lumea asta (ceea ce poate nu vroiam să accept, dar știam, de asemenea).

Poate că nu eram suficient de implicat în relație și nu am ascultat-o când mi-a zis (că adesea femeia îl atenționează pe bărbat când se întâmplă asta). Bine că m-a înșelat, altfel femeia asta pe care o iubesc ar fi stat o viață întreagă frustrată lângă mine. Acum chiar mi-a captat atenția. „Mai spune-mi, te rog, odată cum să fac să fiu mai implicat că n-aș vrea să mai fie nevoie să-mi atragi atenția în felul acesta.”

Mai mult, dacă cineva crede că relația este pe cale de a se rupe, îi va veni să testeze asta. Și va tot testa până când se va rupe. Imaginați-vă bătrânica aceea din reclamă care cară tot timpul un litru de înălbitor în geantă (ce-o fi în capul ei când pleacă de acasă cu bidonul după ea) că tot trage de fața de masă a nurorii până o rupe și apoi îi zice „vezi, ți-am zis eu! înălbitoarele astea obișnuite!” Păi nu mai trage, mamaie! Să vezi că rezistă mai mult!

Astfel, deci, își poate gestiona un bărbat gelozia: înțelegând că un bărbat înșelat nu este inferior cu nimic altora (înșelatul se întâmplă, nu are legătură cu cel înșelat); că femeia nu este bunul lui, o păpușă fără minte care poate fi exploatată de oricine (ci, ceea ce se întâmplă este că femeia are niște nevoi nesatisfăcute – foarte rar sexuale – și că ar fi minunat să le afli și să cauți să i le satisfaci, nu să o cerți că le are, pentru că le va avea oricum); și că înșelatul transmite un mesaj (tocmai l-am menționat).

Dacă ți se pare că mesajul este „nu te descurci prea bine în relația asta”, atunci fă mai multe pentru relație. Ați observat poate că sportivii, dacă vor să câștige o competiție, încearcă să facă exercițiul cât mai bine, nu să stea cu gura pe arbitrii.

ISM: Gelozia îsi are fundamentul strict în relaţia existenă, sau are legătură şi cu mediul, modul de viaţa şi relaţia de familie în care a crescut individul?

S.D.: Omul cât trăiește, învață. Sau, cel puțin, așa ar fi frumos. Mintea umană, la naștere, este… într-o ceață totală. Pe măsură ce creștem ceața începe să se mai disipeze, adică învățăm din ce în ce mai multe despre lume. Modul în care învățăm poate diferi, dar stadiile prin care trecem sunt la fel pentru toți oamenii.

Ați observat că un copil când este mic are impresia că totul i se cuvine. Gelozia face parte din conceptul că universul ne aparține, care apare de la stadiul de bebeluș și, pe măsură ce ne maturizăm și înțelegem că universul nu se învârte în jurul nostru, gelozia scade. Cu siguranță cei mai importanți factori care ne mențin la un anumit nivel al evoluției sunt condiționările sociale și relațiile familiale.

Foarte rar, deci, are gelozia de-a face cu înșelatul experimentat direct. De obicei este dată de un mod de a funcționa al creierului învățat din societate. De ce-l învățăm? Că cineva ne promite că dacă suntem foarte atenți, nu vom fi înșelați și nu vom suferi. Dar acel cineva ne-a mințit (fără să vrea, desigur) și îți poți da seama de asta uitându-te la relația lui: nici el nu este fericit. Cum am putea fi când credem că stăm cu hoțul în casă și noi avem toți banii la îndemână?

ISM: În ce situaţii devine violent un bărbat şi care este atitudinea pe care partenera trebuie să o adopte, pentru a nu-i mai stârni gelozia? Există realmente o soluţie?

S.D.: Un bărbat devine violent când se simte neajutorat, când simte că nu poate să oprească un lucru rău care urmează să se întâmple. Crede că este în pragul unei mari dureri și caută să-i explice „în cuvintele lui” cum se va simți el mai târziu dacă ea va continua cu ce avea de gând sau cum se simte deja.

Caută să forțeze realitatea să se conformeze așteptărilor lui. Ce trebuie să facă o femeie să nu mai fie agresată? Știu că sună rău, dar „să afle cum contribuie la asta”. Femeile agresate, ca și copiii bătuți, rareori sunt victime nevinovate. Cel mai adesea ceva din comportamentul lor contribuie la asta – chiar fără ca ele să fie conștiente de ce anume.

Îl pot întreba chiar pe soț. Desigur, nu trebuie să fie așa cum își dorește soțul, nu trebuie să-și nege nevoile sau frustrările, dar pot discuta de alte moduri în care să se exprime. Și nu, nu cred femeia care spune „n-ai cu cine să discuți”. Sigur ai. Dă-i o șansă să fie bărbatul minunat la care visezi. Negociază cu el reguli și consecințe și experimentează noi moduri de a transmite informația și viața voastră împreună va înflori.

Cum să-l asigure că nu-l înșeală? Ca și în cazul bărbatului, să pună piciorul în prag și să nu dea curs discuției. Dacă n-ai nimic de ascuns, n-ai nimic de demonstrat. Lasă-l să se uite unde vrea, să sune pe cine vrea. Gelozia lui nu este problema ta, n-ai de ce să i-o rezolvi.

ISM: Poate un bărbat să rămână prieten cu femeia de care s-a despărţit, în condiţiile în care aceasta îşi reface ulterior viaţa alături de altcineva?

S.D.: Poate, dar de ce ar face asta? Este mult mai ușor și mai plăcut să nu mai păstreze nicio relație, cel puțin într-o primă fază, cât încă mai simte multe pentru ea. Scopul în viață este să fim fericiți, nu să aflăm cât putem sta în echilibru pe marginea deznădejdei până ajungem să cădem în ea. Desigur, este ok să-și spună „bună”, să se mai întrebe câte ceva, dar a petrece timp împreună, dacă acest timp nu duce la împăcare, duce sigur la durere.

Sorin Dumitru
Psihoterapeut, Consilier psihologic, Coach
consilieresicoaching.ro

Sursa foto: dydara.wordpress.com

Lasă un răspuns