Aroma perfectă, insinuantă. Fragmentul de savoare pierdut dintr-o cană cu aproximativ orice.
Astăzi am poftă de miros. Miros imaginar scorţişoară, scriind despre mirosul de scorţişoară.
Cum poate să devină o mireasmă un instrument pentru cuvânt, un motiv pentru scriere?
Lipsă de inspiraţie – pană de idei într-un context al paginii albe?
Lipsă de interes pentru alt subiect prea încremenit în monden?
Mă absorb în scorţişoară, cu ea cu tot, în propria-mi cană cu negreşit-orice.
Mă umplu de scorţişoară prin gestul simplu al ruperii unei bucăţi de ciocolată din categoria specialităţi.
Astăzi am poftă să ningă. Dar cu zăpadă cu miros şi gust de scorţişoară.
Altfel, iarna aceasta va fi o simplă iluzie calendaristică.
Deliciul
12 decembrie 2011