La un moment dat, părinţii care descoperă că au un copil supradot, se gândesc să îi ofere acestuia posibilitatea studiului de acasă. Aceasta poate să apară ca o alternativă, fie atunci când copilul este încă mic şi nu a ajuns la şcoală, dar și după ce acesta a început orele, iar părinţii realizează că nevoile lui de învățare nu sunt satisfăcute prin intermediul programului convențional.
Totuși, să învețe de acasă nu este uşor pentru un copil, iar părinţii ar trebui să ia în considerare mai multe aspecte înainte să abordeze cu încredere acestă variantă.
Temperamentul
Poate primul lucru care trebuie luat în considerare este temperamentul, atât al părinţilor cât şi cel al copilului. Este nevoie de multă răbdare față de copiii care învaţă acasă. Treburile din gospodărie, la care se adaugă şi cele de a preda copiilor pot fi stresante, iar acest fapt poate avea drept consecinţă un temperament negativ. În plus, copiii supradotaţi tind să fie viguroşi și energici, mai mult decât alți copii.
Timpul
Altfel spus, timpul acordat învăţatului de acasă. Un părinte, dacă nu chiar amândoi, trebuie să fie implicat în acest proces de învăţare al copilului şi să se asigure că lecţiile sunt făcute.
Părinţii care se ocupă de educația la domiciliu a unui copil supradotat, trebuie să găsească materialele necesare şi să ofere îndrumarea cea mai potrivită pentru acesta.
Copiii supradotaţi tind să fie inegali în dezvoltarea lor, în sensul că aceştia pot avea nevoie de un anumit nivel de instruire pentru matematică, de exemplu, şi un altul pentru lectură.
Program flexibil
Deşi copiii au nevoie să înveţe atât materiile care poate că nu le fac plăcere, cât şi pe cele care le plac, lecţiile pot fi flexibile. Copiii nu au nevoie să petreacă timp în fiecare zi pentru fiecare subiect, nici toate lecţiile nu trebuie să aibă loc în timpul unei zile.
De exemplu, copilul poate petrece o după-amiază întreagă la matematică sau geografie, sau pentru studierea oricărui alt obiect pe care îl alege.
Programul flexibil poate să fie ideal pentru copilul supradotat, deoarece acestuia îi place, de cele mai multe ori, să se cufunde într-un subiect înainte de a trece la următorul.
Interesele academice
Deşi flexibilitatea învăţării acasă a copilului, uşurează încercarea părinţilor de a stimula punctele tari ale celui mic, aceștia trebuie să se asigure că îi identifică și punctele slabe. Copiii care învaţă acasă pot petrece mai mult timp asupra subiectelor preferate, iar acestea pot fi alternate cu lecţii din celelalte discipline. Copiii care iubesc dinozaurii, de exemplu, pot lucra cu probleme de matematică care implică dinozauri şi apoi ar putea, de ce nu, să scrie poveşti despre ele.
Socializarea
Părinţii îşi fac griji deseori dacă un copil care studiază la domiciliu, reușește să învețe șo despre abilităţile de socializare. În timp ce aceasta este o preocupare legitimă, socializarea trebuie să aibă loc la şcoală. Copiii pot să fie înscrişi în programele comunitare – coruri, teatru, sporturi, ceea ce le va permite să petreacă timp cu alţi copii.
Probleme juridice
Fiecare stat are legi diferite, care reglementează învăţatul de acasă. Părinţii ar trebui să se informeze despre aceste legi, deoarece unele necesită destul timp pentru a le înțelege.
De exemplu, în unele state, părinţii trebuie să prezinte un curriculum al lor şi, în unele cazuri, planuri de lecţie pentru aprobare. Alte state cer numai ca părinţii să declare că sunt capabili să le ofere copiilor educaţie la domiciliu.
Resurse
Ce fel de curriculum ar trebui să fie utilizat? Găsirea unui grup local ce oferă educaţie de acasă poate fi de mare ajutor. Părinţii pot contacta, de asemenea, licee şi colegii pentru a căuta tutori.
Un elev de liceu supradotat poate să fie chiar el de ajutor părinţilor, oferindu-le informaţii despre un subiect pe care aceştia nu îl stăpânesc, dar vor să îl înveţe pe copil în primii lui ani de studiu.
Mai mult, universităţile pot avea absolvenţi de licenţă care pot fi interesaţi de meditaţii.
Surse foto:
www.ideaforkids.com
