“Dragostea nu moare” este un roman al maturității, al confesiunilor și al amintirilor. Sensibilitatea descrierilor este una din calitatile lui principale. Maitreyi Devi a scris această carte ca un răspuns pentru romanul lui Mircea Eliade – Maitreyi.
Iubitoare de poezie, fata unui filozof cunoscut, Maitreyi Devi întruchipează femeia puternică, dar sensibilă, în același timp. Ea alege să pună pe hârtie atât viața ei din trecut și prezent, cât și viața celor ce au trăit în jurul său. Punctul de abordare îl aflăm din chiar cuvintele sale:
“Necazul este că nu poți șterge nimic din ce s-a petrecut în viața ta. Tabloul rămâne așa cum a fost pictat. În literatură, scriitorul poate să renunțe la porțiuni care nu sunt în armonie cu întregul, dar viața păstrează totul, nimeni nu poate înlătura un singur rând măcar, dacă ar fi fost posibil, aș fi șters cu toată puterea anul 1930 din viața mea. Să-l las să cadă ca pe-o frunză uscată de pe ramura veșnic verde a vieții mele; 1930, o frunză uscată ca dragostea mea pentru Mircea. Nu îmi mai amintesc fața lui, și chiar dacă mi-o amintesc, nu mai simt nici durere, nici bucurie.”
Anul 1930 – Mircea Eliade scrie romanul Maitreyi. Anul 1972 – Maitreyi Devi construiește o replică la ceea ce a avut să spună el. Diferența dintre cele două cărți ce poartă înăuntrul lor aceeași poveste de iubire este aceea că a scris romanul din memorie, dar eruditul, Mircea, a scris romanul pe baza unui jurnal strict. 42 de ani au trecut până ce Maitreyi a dat frâu liber gândurilor, amintirilor, sentimentelor față de Mircea Euclid din “Dragostea nu moare.”
Autoarea mărturisește, cu sfială, cum a ajuns să fie atât de marcată de trecutul ei dureros. În 1972 se întâlnește cu un român care îi trezește amintiri legate de un om pe care l-a divinizat, pe care l-a iubit cu toată inima și pe care, după atâta amar de vreme, nu l-a uitat: Euclid. Ea recunoaște cu sinceritate, încă din primele pagini, iubirea pe care încă i-o poartă.
Romanul surprinde mustrările de conștiință pe care Maitreyi (Amrita) le are față de viața ei din prezent, față de soțul iubitor pe care îl respectă necontenit pentru că îi oferă atât de multă iubire. Totuși, trăiește un moment în care nu poate fi echilibrată atunci când se gândește la anul unic din viața ei. Femeia matură, trecută de mult timp de tinerețe, redevine tânăra de șaisprezece ani. Șaisprezece ani a fost vârsta în care nu a avut nimic mai de preț de oferit, decât iubire și poezie.
La mai bine de 40 de ani, autoarea nu se sfiește să vorbească despre oamenii care au pus piedici iubirii celor doi, la tatăl ei și la greșeala lui de a-și părăsi nevasta și copiii. Totuși, ea nu își judecă nicio clipită părintele, ci din contră, îi acceptă calitățile și defectele.
Mircea și Amrita (din „Dragostea nu moare”), la fel ca și Allan și Maitreyi (din „Maitreyi”), pot sta alături de celebrele cupluri Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Paul și Virginia. Dragostea nu moare este un roman apărut în anul 1976 și a fost publicată, până în prezent, doar în limbile bengali, engleză, germană și română. Romanul nu a ajuns la notorietatea pe care a atins-o cel al lui Eliade, apărut în ’33.
Mădălina Tătaru
Sursa foto: www.adevardivin.ro
