Pe Eglantina am cunoscut-o acum două săptămâni, la un eveniment de artă cu totul deosebit, propria expoziție de pictură. Fără să bănuiesc că în tablourile ei e posibil să mă privesc pe mine însămi, am rămas impresionată de harul, măiestria, delicatețea și fanteziile artistice ale Eglantinei, punctate îndrăzneț atât cromatic, cât și simbolic, uneori abstract, alteori figurativ. Din spatele fiecărui tablou răzbat incontestabil curiozitatea, enorma bucurie de a crea, de a descoperi lumea și pe sine, de a experimenta, înlesnind o fugă plăcută în ireal.
Cu două expoziții în palmares, la doar 20 de ani, în contrast cu expresia sa artistică plină de forță și vigoare, Eglantina este o prezență delicată, ce pare să prefere să lase arta să vorbească în locul său, iar tot ce are de spus se poate citi în operele ei. Și pentru că plenitudinea sufletească se cere împărtășită, i-am luat un scurt interviu pentru a o cunoaște mai bine.
InStilulMeu: Ai devenit cunoscută ca pictoriță, dar tu ești în prezent realizatoarea emisiunii “Diferente” de la Radio Lynx și brand ambassador Intact Media Group. Totuși, când vine vorba de tine sau despre ceea ce faci, ai declarat că te apucă un soi de rușine. Ne poți spune care e motivul?
Eglantina Becheru: Sinceră să fiu, nu ştiu dacă este chiar ruşine, dar nu îmi place să vorbesc despre mine şi ceea ce fac eu pentru că sunt foarte mulţi copii, tineri, oameni care schimbă lumea în tăcere, în timp ce alţii fac paradă din te miri ce. Şi pentru că nu îmi plac aceşti oameni, nu am vrut niciodată să vorbesc prea mult, să dau impresia că mă laud. Prefer să vadă alţii că nu stau degeaba decât să o spun singură.
ISM: Ce înseamnă să fii brand ambassador: o onoare sau o responsabilitate? Cum ai reușit să te numeri printre „Primii 20”câștigători aleși din peste 200 de participanți?
E.B: Fireşte că este atât o onoare, cât şi o responsabilitate, dar nu în sensul în care înţelege toată lumea. Este o onoare să reprezint cel mai important trust de presă românesc, să fiu alături de cei mai buni specialişti în domeniu, să am acces la experienţe pe care doar ţi le imaginezi privind la televizor.
Este o onoare să îmi exprim ideile într-un cadru în care acestea sunt ascultate şi în faţa unor oameni ce cred în autenticitate mai mult decât în valorile materiale. În acelaşi timp, este şi o responsablitate, dar nu pentru că aş avea anumite obligaţii sau deadline-uri de respectat, ci datoria morală de a creşte ca om şi ca profesionist, de a veni mereu cu idei noi, de a spune lucrurilor pe nume, de a fi eu în permanenţă şi cred că asumarea acestei responsabilităţi este şi cea care m-a adus de la bun început în Primii 20.
ISM: De curând ai organizat a doua expoziție din cariera ta de artist plastic, în cadrul unui eveniment foarte amplu cu muzică, dans, etc. Cum a luat naștere expoziția „Pure Green Blood” și de ce ai recurs la mixul între arte?Ți-ai dorit cumva să ieși din tipare?
E.B: Cât timp ai la dispoziţie? Glumesc, voi încerca să îţi răspund cât mai concentrat posibil. Pe Loredana Munteanu şi Cristina Dobrescu (Arta nu muşcă) le-am cunoscut în urmă cu un an la unul dintre evenimentele lor. Am ţinut legătura, lor le-au plăcut tablourile şi stilul meu, aşa că am hotărât noi să facem un proiect împreună.
Ideea Pure Green Blood m-a lovit într-o seară în metrou şi m-am gândit că aş putea introduce un fragment din ea (este mult mai complexă) în expoziţia organizată cu sprijinul fetelor. Atât eu, cât şi ele, iubim complexitatea şi punem accent pe pluridimensionalitatea artei şi a artistului. Mixul între arte a venit ca o consecinţă firească a preferinţelor noastre: nu ne doream o simplă expoziţie de pictură. Aş fi ipocrită să spun că mie îmi plac tiparele.
Da, mi-am dorit să ies din tipare, dar dorinţa mea nu ţine de a arăta lumii „Uite ce pot eu să fac”, ci de nevoia de a mă simţi bine punându-mi ideile în practică. Cu riscul de a fi pusă la zid.
ISM: Deși lucrările tale sunt simbolice, unele dintre ele au abordări asemănătoare. Totuși, fiecare transpune o idee nouă. Sunt episoade dintr-o poveste mai mare?
E.B: Paradoxal, eu nu cunosc povestea, dar ea mă cunoaşte pe mine. Nu gândesc prea mult când pictez, merg pe instinct şi pe ideea de Soulstorming (un alt concept pe care încerc să îl fac cunoscut lumii). Clar, ceva există în mine şi mă determină să pictez într-un anumit fel, iar dacă unele lucrări au abordări asemănătoare, înseamnă că acel „ceva” din mine încearcă să vorbească. Da, toate sunt episoade, dar şi eu descopăr povestea în timp ce le creez. Tot ce ştiu este că transpun în ulei lumea mea: Green Blood Imperium.
ISM: Pânzele tale transmit bucurie, dragoste de viață. Cum te simți în afara șevaletului?
E.B: Când dă un interviu, un om încearcă să se controleze, să ascundă anumite lucruri şi să spună altele pentru a da bine, pentru a lăsa o anumită impresie. Nu vreau să fac asta, aşa că îţi voi spune că în afara şevaletului sunt un om care îşi schimbă obositor de mult stările. Şi în faţa şevaletului se întâmplă acelaşi lucru. Acum râd, acum plâng. Acum iubesc viaţa şi îmi spun că sunt cea mai norocoasă fată din lume, în secunda următoare mă simt mai singură ca oricând şi mai tristă ca oricine. Per total, iubesc viaţa şi sunt un om care râde mult. Sau poate că m-ai prins într-o toană bună dacă îţi spun asta.
ISM: Știu că ești fascinată de lucrările lui Theodor Pallady, dar ai afinități și pentru Magritte sau Dali. Te influențează aceștia în cariera ta de pictoriță sau în alegerea subiectelor?
E.B: Lucrările lui Theodor Pallady m-au fascinat într-un anumit context, aşa că mai degrabă aş spune că iubesc realmente picturile lui Dali şi ale lui Magritte. Cu toate acestea, niciodată nu am căutat să îi readuc la viaţă într-o anumită formă, pentru că am vrut să impun şi să trăiesc din propriul meu stil, diferit de al oricărui alt artist. Criticul Ilie Roşianu îmi spune de fiecare dată că am „mâzgă din călimara lui Dali”, iar mie nu-mi pică tocmai bine din acelaşi motiv pe care l-am amintit. Acum, ştii cum e, dacă i-am înghiţit odată nu pot scăpa de ei, dar îi pot digera până le pierd urma, pentru a-l parafraza pe Cioran.
ISM: Cum înțelegi actul artistic? Te înscrii în vreun curent anume?
E.B: Pentru mine actul artistic înseamnă tabula rasa. Eliberarea de toate încorsetările epocii, şcolii, de toate credinţele în „aşa se face”, „aşa am învăţat”. Actul artistic este vibraţie în stare pură. Fireşte, trebuie să cunoşti a priori tehnica, cum se combină culorile, cum se realizează un portret etc., dar aruncă-le după ce le-ai cunoscut pentru că vor atârna greu şi tu nu te vei putea ridica deasupra lor. Revenind la critici şi părerile lor, sunt un mix între postmodernism şi suprarealism, dar eu îi zic pur şi simplu eglantinism.
ISM: Din punctul tău de vedere, ca artist, care este tendința actuală a artelor plastice? Ce lipsește sau ce abundă în arta contemporană?
E.B: Eu cred că în zilele noastre s-a ajuns la o exagerare în domeniul artelor plastice. Şi spun asta pentru că prea uşor atribuim termenul de „artă” oricărei manifestaţii sau oricărui obiect. Artiştii, reprezentanţii artelor plastice revendică şi ceea ce nu se încadrează în acest domeniu. De ce? Pentru că nu avem o definiţie clară a noţiunii de artă/artist.
ISM: Mărturiseai într-un alt interviu că femeia este laitmotivul a tot ceea ce faci, inclusiv în pictură. Ne poți spune de ce?
E.B: Pentru mine, femeia este şi are forma perfectă. Este o sursă nesecată de inspiraţie şi în plus, eu mă redau pe mine în tot ceea ce fac. Chiar şi masculinitatea mea este feminizată, cum şi celelalte forme din pictura mea sunt feminizate. Pe de altă parte, mi-am propus ca niciodată să nu pictez bărbaţi (al căror chip să fie definit), din respect pentru o persoană care mă influenţează chiar şi după moarte.
ISM: Cât costă cea mai “ieftină” lucrare a ta, dar cea mai complexa? Până la ce prețuri poate ajunge un tablou semnat Eglantina?
E.B: Sunt oameni care vin la mine şi-mi spun:”fă-mi un tablou de 300 de euro. Vreau să fie cu o dansatoare, cu o mână şi cu o ureche.” Eu nu lucrez astfel şi nici nu-mi pasă de banii pe care i-aş putea câştiga făcând acest lucru. În acest moment, cel mai ieftin tablou al meu costă 150 de euro, iar cel mai scump, 2000 de euro. Cu toate acestea, îţi pot spune că mi s-au oferit şi sume mult mai mari decât cele la care estimasem eu tablourile, spunându-mi-se mereu „eşti un copil care trebuie să înveţe să se aprecieze”.
ISM: Intrând pe pagina ta de Facebook, am aflat că ești născută în Târgu-Jiu, unde ai absolvit Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, după care ai devenit studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA București. Dacă ar fi să întruchipezi printr-o pictură orașul natal, ce formă ar îmbrăca pictura?
E.B: Nu ştiu ce formă ar îmbrăca pictura, pentru că eu nu ştiu niciodată ce urmează să pictez, dar îţi pot spune că m-aş lega de operele brâncuşiene. Le-aş relua într-o formă distorsionată, dar totuşi inteligibilă. În rest, trebuie să mă apuc de pictat.
ISM: Eglantina, dacă ar trebui să-ți caracterizezi stilul în câteva cuvinte, care ar fi acelea?
E.B: Stilul meu, cel care înglobează substilurile artistic, vestimentar şi comportamental: Verde. Retro. Inadaptat. Dadaist. Nebun. Sincer. Desculţ. Jemanfişist.
ISM: Ți-ai realizat propriul portret? Dacă ai fi o pictură, ce am vedea?
E.B: Am realizat câteva autoportrete şi urmează altele. Chiar lucrez la o colecţie Eglantine for Eglantina ce îmbină erotismul şi puditatea într-o formă elegantă, ascunsă, în care liniile sunt intuite şi nu înghiţite de-a gata. Dacă aş fi şapte tablouri, aţi vedea în toamnă rezultatul.
ISM: Se spune despre artiști că trăiesc în lumea lor și sunt de multe ori neînțeleși de ceilalți. Ți s-a întâmplat așa ceva, te regăsești în această afirmație?
E.B: În general, oamenii sunt neînţeleşi de ceilalţi oameni, dar artiştii simt mai mult ca oricine ce înseamnă asta. Uneori, lucrurile sunt cât se poate de simple pentru mine şi mă comport ca atare, dar apoi mi se atrage atenţia. Şi tot timpul am un dor pe care nu-l înţeleg nici eu, imaginează-ţi restul!
ISM: Cum arată locuința ta de vis? Dar camera ta?
E.B: Am mai multe locuinţe de vis. Un apartament cochet ce îmbină stilul futurist cu cel Ludovic al XIV-lea în centrul Parisului, un castel pe Valea Loarei, un penthouse în New York şi o vilă boemă cu iederă pe pereţii exteriori în Bucureşti. Cât despre camera mea, prefer mobila clasică, să nu fie prea luminoasă, neapărat să fie îmbibată de parfumuri diverse şi să nu fie ordonată. Sursa pefectă de inspiraţie!
ISM: Ce spun cei din familie despre ceea ce faci, te susțin?
E.B: Se spune că nu ne putem alege părinţii, dar dacă aş putea, i-aş alege tot pe ei cinci vieţi de acum înainte. Cu toate că nu am avut cea mai fericită situaţie financiară, acest lucru mi-a folosit pentru că am învăţat ce înseamnă sacrificiul, ce înseamnă să lupţi şi că cel mai important lucru este „mintea”. Moral, emoţional, material (mă refer la obiecte) au fost şi sunt mereu alături de mine, chiar dacă unele idei nu îi încântă: „Cum să porţi sfoară la gât?” „Te rog, e ideea mea, o să vezi tu.” „Nu. Nu fac aşa ceva. De câţi metri ai nevoie?”
ISM: Ai foarte mulți prieteni și am aflat că de curând ai avut parte de o surpriză: cineva ți-a făcut un blog care îți poartă numele. Despre ce blog e vorba și ce va conține acesta? Îl vei updata chiar tu sau e doar un blog despre tine din perspectiva apropiaților?
E.B: Da, ne uităm la televizor şi vedem că nu ştiu cine a primit un ceas, un cal, un tractor. Eu am primit un blog (eglantina.blog.com) de la un om foarte apropiat mie care cunoaşte dedesubturile ideii Pure Green Blood şi alături de care am construit cel puţin utopic un adevărat imperiu de idei: Green Blood Imperium. Voi avea grijă să updatez constant acest blog cu emoţiile mele, cu trăirile mele, cu evenimentele la care iau parte, însă nu este exclus ca din când în când să simţiţi şi coada PR-ului meu
ISM: Care a fost cea mai mare provocare profesională de care ai avut parte pâna acum?
E.B: Toate proiectele pe care le-am avut până acum au fost adevărate provocări pentru mine pentru că o fi bine sau nu, dar mă implic cu tot sufletul atunci când vine vorba de a realiza ceva. Chiar acum am primit o propunere extraordinară, pe care am acceptat-o şi care se anunţă a fi interesantă nu numai pentru mine, cât şi pentru voi toţi. Nu zic încă nimic, dar puteţi verifica presa şi blogul meu în viitorul apropiat.
ISM: Poți să ne împărtășești câteva dintre proiectele în curs de desfășurare în care ești implicată sau ce planuri de viitor ai?
E.B: Momentan pictez, învăţ să filmez, editez, montez pentru că sunt pasionată şi de lumea filmului, lucrez la un roman şi profit din plin de timpul petrecut alături de Primii 20.
Pentru ISM: Cristiana Bobaru
Sursa foto: http://www.facebook.com/EglantinaOfficial