Oglindă, oglinjoară…

De câte ori nu ne-am dorit să trăim într-o lume a basmului, a fanteziei, unde totul este posibil?

Dacă ne-am lăsa purtaţi pe aripile timpului în lumea copilăriei am reailza că fiecare şi-a dorit la un moment dat să fie un Făt-Frumos, o Albă ca Zăpada sau Ileana Cosânzeana. Dar cum nu trăim în basme, şi cruda realitate nu ne lasă să visăm prea mult, ne dăm seama că întodeauna este greu să creşti, şi asta pentru că viaţa aduce cu ea multe cerinţe noi, cu fiecare nouă etapă a ei. Nu eşti sigur de ce va urma, însă aştepţi plin de curiozitate şi entuziasm experienţele prin care vei trece şi îţi doreşti să afli cât mai multe detalii despre ele.

Suntem convinși că nu îţi mai aduci aminte, dar, înainte de a vedea pentru prima dată lumina zilei, erai ghemuit bine şi frumos înlăuntrul trupului cald al mamei tale. Puteai să auzi bătăile inimii ei, liniştitoare, erai în siguranţă acolo, stăteai bine în acea lume unde nimeni nu te deranja prea mult, nu aveai nicio grijă.

Însă nu poţi să rămâi veşnic acolo, aşa cum nu putem rămâne captivi în lumea copilăriei, deoarece în faţa ta se aştern aventura creşterii, pasionanta bătălie pentru a deveni şi tu adult, pentru a lua tu singur hotărâri şi pentru a fi independent.

Desigur că vor fi momente când viaţa îţi va mai atrage atenţia, şi astfel vor apărea tot felul de temeri şi noi probleme, şi lumea nu va mai fi la fel de sigură pe cât era înainte, în copilărie. Dar este o lume atât de interesantă şi captivantă dincolo de toate temerile care nu îţi lasă gândurile să zboare , chiar mai bună dacă ştii la ce să te aştepţi.

Fiecare etapă din viaţă lasă amprente asupra noastră, iar una dintre cele mai importante este adolescenţa. Mulți tineri îşi doresc să poată spune „Oglindă oglinjoară cine e cel(cea) mai frumoas(ă) din ţară?” şi răspunsul să fie „Tu eşti!”.

Care este de fapt problema cu care se confruntă atât de mulţi tineri? Este acea senzaţie dureroasă că nimeni nu te place, că eşti urât, că nu eşti prea inteligent, că ai mai puţine calităţi decât oricine altcineva, că eşti inferior. De ce se întâmplă atât de des ca oamenii să se examineze pe ei înşişi şi să fie profund dezamăgiţi de persoana lo

Unul dintre motivele pentru care adolescenţii devin atât de sensibili la micile lor imperfecţiuni, este faptul că, poate, prietenii i-au tachinat şi i-au necăjit mereu în primii lor ani de viaţă.

Dacă încă nu eşti adolescent, este bine să ştii, de pe acum, că, cel mai probabil, şi tu vei avea motive de nemulţumire în ceea ce priveşte trupul tău, în viitor. Dacă preocuparea ta faţă de această problemă este mare, s-ar putea ca ea să te facă fie să devii timid, sau să fii foarte complexat.

De asemenea, ai putea cădea în cealaltă extremă şi să devii gălăgios, recalcitrant, deoarece te simţi prost şi crezi că nimănui nu-i pasă de tine.

Un alt lucru care îi face pe tineri să nu aibă o părere tocmai bună despre ei este convingerea că nu sunt inteligenţi, sau cum spune o vorbă sunt „grei de cap”. Sentimentul acesta apare cel mai adesea în primii ani de şcoală, când copiii au probleme cu învăţătura, fie au învăţat mai greu să citească şi asta a început să-i îngrijoreze, sau poate au oferit unele răspunsuri de care colegii au râs.

Cel mai probabil va fi etichetat ca fiind un „nătăfleţ” sau „tăntălău”. Însă în tot acest amalgam de gânduri, există şi o veste bună: există remedii pentru a repara situaţia, trebuie doar să treci la acţiuni concrete.

În primul rând găseşte o persoană de încredere, un adult care să cunoască, şi totodată să înţeleagă problemele cu care se confruntă tinerii. Poate fi unul dintre părinţi, un profesor, un psiholog sau chiar un preot, însă pentru rezolvarea problemelor tale trebuie să  fii sincer şi deschis în exprimarea sentimentelor.

De asemena este important să înţelegi că şi alţii sunt ca şi tine, şi astfel nu te vei mai simţi niciodată singur, vei avea mai multă încredere în tine pentru că vei ştii că toţi se tem de sentimentul de inferioritate.

Un alt lucru important este faptul că trebuie să îţi echilibrezi punctele slabe cu cele tari sau, altfel spus să-ţi compensezi defectele. Poţi învăţa să îţi valorifici ce ai mai bun în tine, acesta fiind pasul cel mai importat pentru acceptarea de sine şi încrederea în forţele proprii. Succesul te aşteaptă dacă ştii să-l cauţi.

Aşadar e timpul să stăm în faţa oglinzii gata să acceptăm cine suntem, atât cu defectele cât şi cu toate calităţile pe care le avem.

Articol scris de Cristina Cristinescu