Prietenul imaginar, o prezenţă normală?

Prietenii imaginari sunt aliaţi sănătoşi pentru copii, iar aceştia din urmă se bazează pe ei ca pe cel mai bun prieten, ţapul ispăşitor, sau amicul super-erou, într-un moment sau altul.

Dar majoritatea copiilor depăşesc vârsta prietenilor imaginari cam pe la şase ani. În primii ani de şcoală, copiii tind să renunţe la conceptul de prieten imaginar, sau cel puţin să îl păstreze în gândurile lor private (asemănător adulţilor care au anumite preocupări psihice la care se gândesc în particular – personalităţi religioase, precum sfinţii sau îngerii păzitori sau rude ori prieteni decedaţi).

Atunci când copiii mari continuă să vorbescă despre sau cu prietenii imaginari, ar putea să  existe motive de îngrijorare, pentru părinţi. În cazul în care prietenul imaginar este nou venit şi copilul tău pare să fie în regulă, aşteaptă aproximativ o săptămână, sau mai mult, să vezi dacă prietenul imaginar se decide să plece.

Dacă rămâne, se poate să fie din cauza faptului că cel mic are nevoie de ajutor, pentru că se confruntă cu probleme ce îi provoacă stres. Vorbeşte cu pediatrul copilului despre grija pe care o ai.

Mai jos avem câteva cazuri de părinţi care s-au confruntat cu problema “prietenului imaginar”, în cazul copilului şi mărturiile lor inedite.

Ana, 35 ani: Fiica mea care abia a împlinit şase ani, are deja trei prieteni imaginari, şoareci imaginari, cai, vaci şi alte animale. Pediatrul nostru a spus că este doar o etapă şi va trece peste ea.

Darius, 34 ani: Fiul meu de opt ani încă îşi aduce prieteni imaginari ocazional. Se raportează la ei ca la prieteni ei imaginari. El pare să ştie ceea ce înseamnă acest lucru dar nu pare să aibă o problemă cu asta. Noi credem că îi place să construiească poveşti şi să îşi folosească prietenii  ca evadare din rea.l Nu îi place să greşească şi deseori îşi foloseşte prietenii ca să demonstreze ceva când noi o contrazicem.

Monica, 32 ani : Băiatul meu de şase ani a avut un prieten imaginar pe nume Johnny pentru ani buni şi la început ne-a îngrijorat, dar am început să observăm că Johnny era prietenul lui cel mai bun, partener în delicte şi gaşcă. Ce revoltător! Am învăţat de fapt să îl diciplinăm pe Johnny atunci când amândoi, el şi fiul, meu erau neascultători. Johnny pare să fi dispărut în timp, pentru că Marius, fiul meu mai vorbeşte despre el doar ocazional şi pot să spun, sincer, că îmi este dor de Johnny. Fiul meu are acum o trupă imaginară şi cântă toate cântecele pe care le aud la radio, dau spectacole şi au slujbe pentru a face bani.  Ce imaginaţie uimitoare!

Nicoleta, 29 ani: Fiul meu de aproape şapte ani are o clasă imaginară. De fapt el îmi spune “ei nu sunt imaginari, mamă, ei sunt invizibili. Ei sunt acolo dar tu nu îi poţi vedea!” El este profesorul şi de mereu ne întreabă despre lucruri, precum ce înseamnă un cuvânt sau cum funcţionează ceva, apoi fuge în camera sa ca să explice clasei lui. Cred că este grozav! El învaţă cum să explice lucrurile altora şi să se simtă deştept pentru că învaţă ceva! În plus, este absolut amuzant să îl ascultăm! Desigur, nu râd în faţa lui!

Sandu, 35 ani : Băieţelul meu de aproape şapte ani are animale de companie imaginare, ei au tot felul de aventuri împreună. Dar el are si un animal de companie adevărat. Am crezut că poate se sfârşeşte această prietenie cu ei, dar nu a fost aşa. El are o imaginaţie  uimitoare şi credem că asta este una dintre bucuriile lui. Alin nu prea face cu adevărat lucruri cu prietenii imaginari, el doar ne spune din când în când ce fac singuri, în lumea lor. Aceştia sunt pompieri, poliţişti, militari, doctori, fermieri, sau orice altceva. Dintre ei doi sunt principali un câine şi o veveriţă. Alin are o mulţime de prieteni, dar aceştia doi par să fie constanţi şi de neînlocuit!

Te-ai amuzat? Tu ce prieten imaginar aveai în copilărie?