Cel mai recent concert la care am fost, a avut loc pe 17 martie, în Coyote Cafe. Trupa la care am fost se numeşte Electric Fence. Poate mulţi dintre voi aţi auzit în ultimul timp de această trupă. Dacă nu, vă voi spune eu în ce context ar fi trebuit să auziţi. Dar mai întâi, ca să se lege toată povestea din trecut şi până în ziua de azi, va trebui să vă relatez cum am ajuns eu să aud de această minunată formaţie.
Acum un an şi două luni, cum stăteam eu frumos pe Yahoo! Messenger, intră un prieten în vorbă cu mine şi mă roagă să îi caut o melodie, şi anume Electric Fence – Ready, steady, go. Nu mai auzisem de această formaţie până atunci, dar tipul mi-a spus că dă melodia pe Radio Guerilla, aşa că am zis că trebuie să fie foarte tare.
M-am pus pe căutat, numai că nu prea era de găsit melodia. Am dat de ea pe YouTube până la urmă. Fără alte informaţii despre trupă, am zis să îi caut pe Facebook. Într-adevăr, nu aveau mai mult de 1000 de susţinători.
Întâmplarea face ca ei să fi postat cu câteva ore înainte pe pagina lor de Facebook un anunţ prin care ofereau susţinătorului cu numărul 1000 un card pe baza căruia posesorul şi cu încă un prieten vor putea intra gratis la toate concertele lor.
Melodia mi-a plăcut, aşa că am trecut la treabă, am corupt câţiva prieteni să dea like, ca apoi să fiu eu numărul 1000. La câteva zile distanţă, am fost la primul lor concert care mi-a plăcut extrem de mult.
Concertul din 17 martie, a fost al treilea la care am participat. Clubul era plin. Am ajuns la ora 11 şi cu greu am mai găsit două locuri la bar pentru mine şi prietena mea. S-au lăsat puţin aşteptaţi, ca orice trupă, de altfel, dar concertul a meritat pe deplin.
Ce îmi place la ei este faptul că sunt persoane deschise şi nu suferă de vedetism. Stăteau cu toţii la o masă, astfel că orice fan putea să se ducă să le vorbească, fără nicio jenă (recunosc, nu am făcut asta până acum, dar promit să-mi iau inima în dinţi data viitoare).
Vocea Elenei Vasile (vocalista) te face să te întrebi cum de Electric Fence este totuşi o trupă puţin cunoscută şi puţin apreciată faţă de altele. David Ciente (omul de la clape) este cel care ştie să se joace cu muzica în cele mai creative moduri.
Chiar dacă şi-au schimbat componenţa pe alocuri, în decursul anului trecut, stilul lor e la fel de energic şi de original. Trupa Electric Fence este complet diferită faţă de muzica existentă la momentul actual în ţară. Este un mix între următoarele genuri muzicale: alternative, world, fusion, electro, rock, drum’n’bass, dar are şi alte influenţe.
Cu excepția propriilor creaţii, Electric Fence ne demonstrează la fiecare concert că pot cânta şi cover-uri, şi chiar foarte bine, deoarece le adaugă influenţe rock, care mie personal îmi plac extrem de mult. Câteva exemple de melodii ar fi: Muse – Feeling Good (preferata mea), Duffy – Mercy, Macarale.
De curând, şi-au încercat norocul la Eurovision cu o piesă, care a fost îndelung criticată. Numele ei este Shun-ta şi este cântată în limba rromani. Să fiu sinceră, mare mi-a fost mirarea când am văzut că au luat locul 2.
Noroc cu votul juriului. Întâmplarea face ca aceasta să fie melodia mea preferată si de fiecare dată o aştept cu sufletul la gură, la concertele lor.
În speranţa că v-am făcut curioşi în legătură cu această trupă, vă invit să îi vizitaţi la www.facebook.com/electricfenceculture, dar sper să şi veniţi la unul din concertele lor viitoare. Vă asigur că veţi pleca cu zâmbetul pe buze.
Ana Darstaru