Cele mai responsabile persoane pentru formarea copilului sunt părinţii, chiar dacă rolurile lor sunt diferite.
Odată cu emanciparea femeii şi cu implicarea ei tot mai puternică în viaţa profesională s-a schimbat atât relaţia mamă-copil, prin asumarea femeii unui rol din ce în ce mai activ în societate, dar şi relaţia tata-copil, prin preluarea de către bărbat a responsabilităţilor de creştere a copilului.
Spre deosebire de acum 10-15 ani, în prezent se discută mult despre rolului tatălui în familie şi de modul în care acesta se poate implica în creşterea copiilor. Rolul său de a asigura veniturile familiei, de autoritate supremă în grupul familial şi protecţie împotriva atacurilor exterioare s-a extins, căpătând astfel o nouă valoare personală.
Bărbaţii moderni, încă de la primirea veştii că vor deveni tătici, au grijă ca partenerei să nu îi lipsească nimic, o însoţesc la vizitele medicale, la ecografii, sunt afectuoşi şi îi înţeleg viitoarei mămici toate stările de rău specifice sarcinii. Chiar mai mult decât atât, cei mai mulţi mângâie burta partenerei, vorbesc cu copilul încă nenăscut sau chiar îi citesc poveşti.
Un astfel de comportament aduce beneficii nu numai în relaţia de cuplu, în plan emoţional, ci creează o legătură între viitorul tată şi copil, legătură care, de obicei, se stabilea la ceva timp după naştere.
Faptul că vedem din ce în ce mai des taţi la plimbare în parc cu copiii, care îi însoţesc la doctor sau vin să îi aducă/ia de la şcoala, nu este o ruşine sau o lipsă de masculinitate.
Tatăl nu mai este o simplă continuitate a mamei, un suplinitor al acesteia, el este implicat direct, are aceeaşi importanţă ca şi mama, acceptă la rândul său lărgirea rolului femeii şi contribuţia acesteia la siguranţa financiară a familiei.
Studiile au evidenţiat o serie de avantaje asupra dezvoltării copiilor, datorate implicării directe a taţilor în educarea lor, dintre care:
– dezvoltare intelectuală mai mare în cazul în care taţii au fost implicaţi în creşterea copilul încă de la naştere;
– simţul umorului mai dezvoltat decât la copiii cu taţi neimplicaţi;
– o mai bună capacitate de concentrare a atenţiei;
– tind să fie mai sociabili şi mai populari printre copiii de vârsta lor şi obţin rezultate şcolare mai bune.
Odată ajunşi la adolescenţă, copiii cu taţi disponibili dovedesc o mai bună imagine de sine şi depăşesc mai uşor această perioadă în care presiunea grupului este foarte puternică, reuşind să reziste influenţelor negative.
Un bărbat care este implicat în educarea copiilor devine şi un soţ mai bun datorită faptului că preia de pe umerii partenerei o serie de responsabilităţi. Aceasta va fi mai relaxată, va avea mai mult timp pentru propria profesie şi pentru activităţile care îi fac plăcere.
Articol scris de Carmen Buterchi – Psiholog
