Teatrul Japonez (Kabuki)

Cultura japoneză s-a remarcat (şi încă se remarcă) prin originalitate şi individualism faţă de alte culturi. Teatrul lor este un amestec excepţioanal de culori şi joc actoricesc care impresionează şi se lasă greu de uitat.

Kabuki, o istorie a excepționalului

Kabuki se remarcă prin stilizarea dramei şi prin machiajul elaborat purtat de către participanţi. Termenul în sine, tradus de la stânga la dreapta, înseamnă cântă, dansează şi îndemânare. Prin urmare, se poate traduce ca arta de a cânta şi a dansa. Altă interpretare ne spune că termenul se trage din kabuku, care înseamnă a învăţa sau a ieşi din obişnuit, lucru care ne duce cu gândul că kabuki mai poate însemna şi teatru avant-garde sau bizar ţinând cont că în trecut expresia kabukimono se adresa celor îmbrăcaţi ciudat.

Izumo no Okuni este cea care a introdus practica în anul 1603, atunci când a început să danseze într-un mod caracteristic la marginea râului Kyoto. Piesele erau despre viaţa de zi cu zi, iar  interpreţii erau de obicei femei (chiar dacă trebuia să joace rolul unui bărbat). Practica a devenit aproape imediat populară, mai ales din cauza faptului că majoritatea actriţelor erau prostituate.

La mijlocul anilor 1600, Kabuki era interpretat numai de bărbaţi (yaro-kabuki) din cauza faptului că piesele interpretate de femei, apoi de băieţi, erau prea erotice şi implicau prostituţia.

Între 1673 şi 1841 (era Genroku) kabuki s-a format mai bine din punctul de vedereal stilului şi al personajelor. Practica s-a dezvoltat alături de bunraku (teatru de păpuşi).

Teatrul a trebuit să se relocheze din locurile tradiţionale (Edo) datorită secetei care provoca multe incendii. Schimbarea nu a fost de bun augur deorece multe din tradiţii s-au pierdut şi foarte puţini actori interpretau în stilul clasic. În 1868 stilul teatrului s-a schimbat aproape radical, datorită influenţelor venite din străinătate. Între 1945 şi 1947 teatrul a fost cenzurat.

În ziua de azi kabuki este foarte popular, apărând până şi la emisiunile TV.

Elemente principale ale stilului kabuki

Designul scenei

Sunt foarte multe elemente care alcătuiesc stilul teatrului japonez, iar unul dintre cele mai importante elemente este modalitatea de amplasare a scenei.

Hanamichi este o parte a scenei care se extinde până la audienţă şi este locul unde se fac intrări sau ieşiri dramatice, mawari-butai este o scenă care se roteşte, seri  reprezintă capacane la nivelul podelei cu ajutorul cărora actorii ies sau intră iar chunorieste o tehnică prin care actorul zboară cu ajutorul unor sfori.

Piesele Kabuki

Principalele categorii ale pieselor kabuki sunt: jidai-mono (piese istorice), sewa-mono (poveşti domestice) şi shosagoto (piese în care doar se dansează). Durata unei piese kabuki este de o zi întreagă, iar scenariul unei piese poate să se schimbe la mijlocul unei scenete. Piesa de o zi întreagă se împarte în cinci faze: jo (un început lent unde se introduc toate personajele), ha (următoarele trei etape când are loc punctul culminant) şi kyu (finalul scurt).

Anca Saftiuc

Surse foto:

filipinofestival.wordpress.com

http://web-japan.org