Toleranţa scăzută la frustrare

 

„Să te interiorizezi, să te frustrezi, să te plângi constant de nefericirile şi tragediile care te supără şi să nu faci nimic pentru a modifica acele situaţii care te îngrijorează este un drum sigur spre depresie.” – Eric Fromm (psihanalist german).

Să tolerezi frustrarea îţi permite să înfrunţi cu succes problemele şi limitele pe care le ai pe parcursul vieţii, în ciuda supărărilor pe care ţi le cauzează.

Toleranţa scăzută la frustrare îţi provoacă supărare, depresie şi incapacitate în faţa oricărei supărări sau probleme şi provoacă evitarea sau proasta soluţionare a lor.

De ce devii frustrat?

Frustrarea este sentimentul care apare când nu reuşeşti să îţi îndeplineşti dorinţele. În funcţie de intensitatea frustrării şi de trăsăturile personale, reacţionezi prin supărare, anxietate, depresie, îngrijorare, etc.

Atenţie însă, pentru că adevărata sursă a problemelor tale nu provine din durerea şi frustrarea pe care le resimţi, ci din atitudinea ta faţă de ele pentru că tu crezi că astfel de emoţii nu ar trebui să facă parte din viaţa ta. Mai mult decât atât, ai tendinţa să acţionezi ca şi cum nu poţi suporta indispoziţia şi suferinţa.

Toleranţa scăzută la frustrare are strânsă legătură cu două elemente:

1.O percepţie greşită şi exagerată a situaţiei pe care o trăieşti

2.Credinţa că este oribil să trăieşti acest disconfort şi că nu poţi nici măcar să îl suporţi

Toleranţa la frustrare este o abilitate care se dezvoltă

Frustrarea face parte din viaţa oricui. Nu poţi să o eviţi, dar poţi să înveţi să o gestionezi şi să o depăşeşti.

În general, în copilărie învăţăm să tolerăm frustrarea. Când un copil este mic, crede că întreaga lume se învârte în jurul lui, că merită totul, în momentul în care îşi doreşte ceva. Nu ştie să aştepte pentru că nu are noţiunea timpului, nici capacitatea de a se gândi la dorinţele şi nevoile celorlalţi. De aceea, orice limită sau orice lucru care i se refuză, copilul îl percepe precum ceva nedrept şi teribil. Nu poate înţelege de ce nu primeşte ce îşi doreşte. Se simte frustrat şi lipsit de ceea ce are nevoie în momentul acela. Nu are uneltele necesare pentru a elimina, a diminua sau a tolera îngrijorarea sa.

Dacă părinţii sau celelalte persoane îi dau mereu ce cere, în momentul în care fac asta, copilul nu învaţă să „reziste” la supărarea pe care i-o provoacă aşteptarea sau negarea dorinţelor.

Ajungând adult, continuă să se situeze rău în faţa oricărei limite sau în faţa necesităţii de a amâna o satisfacţie. Simte că trebuie să scape imediat acea supărare.

Cum?

Făcând ce este cel mai uşor sau ce îi vine prima dată în minte, astfel încât să pună capăt suferinţei. Se gândeşte doar la binestarea pe termen scurt, fără să ia în considerare rezultatele pe termen lung.

Slaba toleranţă la frustrare te demotivează şi te face să-ţi abandonezi obiectivele şi proiectele.

Această lipsă de toleranţă este relaţionată cu credinţele tale cum că viaţa ta trebuie să fie uşoară, comodă şi plăcută tot timpul. Crezi că este îngrozitor şi de netolerat să suferi orice supărare care depăşeşte un anumit nivel de intensitate sau o anumită durată.

Important este că poţi să îţi creşti toleranţa la frustrare deoarece frustrarea face parte din viaţă şi este inevitabilă. Dar pentru asta ai nevoie de răbdare, iar răbdarea nu are nicio legătură cu nevoia şi timpul de aşteptare, ci cu puterea de a înfrunta durerea fără să te perturbe emoţional.

Ce să faci?



— Aminteşte-ţi că lumea nu se învârte în jurul gusturilor tale şi că nu se întâmplă nimic groaznic dacă nu obţii ce îţi doreşti. Întotdeauna poţi face ceva pentru a îmbunătăţi situaţia, în loc să te superi şi să te plângi. Repetă-ţi asta constant.

–Nu uita că sunt momente bune şi momente grele şi dureroase şi că ai capacitatea de a tolera şi suporta ceva, fără să te dai peste cap.

— Indispoziţia şi suferinţa nu sunt plăcute, dar nici nu te distrug. Dacă înveţi din fiecare experienţă câte ceva, devii mai puternic şi te dezvolţi. Dobândeşti noi abilităţi cu care să gestionezi mai bine situaţiile de criză.

–Viaţa şi fericirea ta nu depind de ceea ce doreşti şi nu obţii imediat. Este mult mai mult decât atât, dacă ştii să cauţi asta.

–Inclusiv durerea intensă o porţi suporta şi este pasageră. Excluzând varianta în care, tu prin atitudinea şi modul tău de gândire nu o faci să devină permanentă.

–Descoperă ce idei şi credinţe greşite îţi generează toleranţa scăzută la frustrare. De exemplu: „Nu ar trebui să se întâmple aşa”, „Este prea mult”, „Nu pot suporta”, etc. Învaţă să schimbi aceste credinţe greşite pentru că ele doar îţi sporesc suferinţa şi inconfortul.

–Verifică împreună cu persoane apropiate ţie dacă reacţia ta emoţională vis a vis de ceea ce se întâmplă este exagerată. Dacă este aşa, încearcă să vezi lucrurile din altă perspectivă. „Cum le-ar vedea şi cum le-ar gestiona persoanele pe care le admiri?

— În faţa anumitor neplăceri şi supărări, nu căuta o soluţie imediată. Dă-ţi seama că nu se întâmplă nimic dacă te simţi prost pentru o perioadă scurtă de timp. Toleranţa se întăreşte, precum un muşchi, lucrând la ea şi practicând.

Sursa foto: Google