Fiecare fum dintr-o țigară.
Fiecare gând frumos pe care nu îl pot rosti.
Fiecare vis de noapte din care mă trezesc pentru a constata realitatea.
Fiecare sărut pe care îl ofer, pierzându-mă.
Fiecare sărut pe care îl primesc și despre care tot ce pot să știu este că s-ar putea să îmi lipsească începând cu momentul descleștării buzelor.
Fiecare zi în care nu mă întâlnesc decât cu mine în diminețile când cafeaua este tulbure și amară.
Fiecare plimbare pe străzile pe care m-am plimbat de prea multe ori.
Fiecare cântec pe care nu îl pot face auzit.
Cuvintele pe care nu mi le mai găsesc, având ca scop simpla lor scriere, exprimarea fictivă, de dincolo de oralitate.
Fiecare blocaj de exprimare întâmpinat, invariabil, la vederea unui chip iubit.
Fiecare înstrăinare de mine însămi.
Lipsa de cromatică a trăirii.
Fiecare fotografie care minte despre mine.
Fiecare poză care spune adevăruri de care, altfel, nu aș putea să fiu conștientă.
Fiecare carte necitită din bibliotecă și fiecare carte neadăugată în ea.
Fiecare orgoliu.
_________
Murim ca să nu facem bilanțul.