Un studiu al imaginaţiei

Bipolaritatea fiinţei umane, structura gândirii şi a limbajului folosit, în cazul nostru hainele, combină într-un joc subtil idei pentru ca la final să rezulte Artă.

Creatorul de modă duce o luptă internă continuă cu fluxul puternic de idei. Simpla selecţie a celor mai potrivite este sfâşietoare şi epuizantă… de ce aceea şi nu alta, de ce turquoise şi nu albastru marin, decizii…decizii…

Hedonismol şi narcisismul post modern exaltă într-o formă perenă în lumea modei.

Am luat ca exemplu casa de modă Roger Vivier, el fiind inventatorul tocului stiletto, care decelează orice secret creativ. Imaginaţia sa pare să nu aibă limite. Ea surprinde prin majoritatea creaţiilor ce îi aparţin şi provoacă diverse trăiri: uimire, admiraţie, încântare, fericire, chiar şi dezgust, căci părerile sunt împărţite… Însă ideea de bază este că reuşeşte să creeze controverse.

Pleci de la o pană… şi ajungi la un pantof. Oare cum funcţionează selectarea ideilor în mintea directorului creativ al casei de modă, Bruno Frisoni? Cert este că nu o să aflăm niciodată…

Însă geniul regretatului şi originalului Roger Vivier nu va putea fi depăşit de nici un urmaş al său la tronul creativ al brandului. A devenit mai greu să scrii istorie în zilele noastre. Însă ce-i al lui, e pus deoparte, iar Bruno este decis să stoarcă tot ce poate din identitatea sa şi să o doneze lumii prin creaţiile sale.

Valoarea căutată de fiecare designer este de ordin existenţial: reuşită, fericire şi doreşte un contact cât mai intim cu senzorii de plăcere ai clienţilor.

Anduranţa creativităţii este simbolul quasi- universal al unui creator de modă legendar.

Numai ea te poate ridica pe culmile succesului şi numai ea îţi poate pietrifica amprenta în istoria modei.

Nu poţi decât să te întrebi care sunt resursele şi câtă viabilitate mai au acestea pentru a crea continuu opere de artă vestimentare care să suscite simţurile.

Articol scris de Cristina Dan