Dacă v-aţi gândit în vara asta să plecaţi într-o călătorie, cu siguranţă aveţi nevoie de ceva care să vă umple timpul pe drumul spre destinaţia voastră. Iar ce este mai bine decât să citeşti o carte care să aibă scrisă în paginile sale mai mult decât despre o călătorie în America anilor ’50, cartea mergând pe cunoscutul principiu „destinaţia nu este la fel de importantă precum drumul până acolo”.
„Pe drum” este o carte autobiografică a lui Jack Kerouac, scriitorul care a pornit mişcarea culturală „beat” şi odată cu ea, Generaţia Beat.
Deşi mişcarea a fost criticată pentru faptul că ar promova imoralitatea, nonconformisul în toate formele vieţii, experimentarea drogurilor, cartea lui Jack Kerouac, „Pe drum”, este mai mult o călătorie iniţiatică, în care autorul încearcă să îi descopere pe oamenii din jurul său, iar odată cu ei, să se descopere pe sine, să găsească ceva în care să creadă şi ceva care să dea sens întregii sale vieţi.
Cartea porneşte de la momentul în care Sal Paradise îl cunoaşte pe tânărul Dean Moriarty, plin de viaţă, spontan, admirat de prietenii săi, exact impulsul de care avea nevoie pentru a traversa America de la estul tinereţii sale la vestul viitorului său , în anii 1950.
Cum spune şi autorul în carte „singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mântuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii”, iar Dean era, la acel moment, cel mai potrivit om.
Stabileşte cu el şi cu ceilalţi prieteni să se întâlnească în Denver, însă chiar şi drumul până acolo se dovedeşte a fi mult mai problematic decât a crezut Sal, el bazându-se pe o hartă în linie dreaptă, ignorând faptul că trebuie să străbată mai multe drumuri şi şosele, iar o mare parte din banii pe care îi avea pentru călătorie, cheltuindu-i pe autobuz aşa că este nevoit, la un moment dat, să facă autostopul.
Când se întâlneşte cu Dean tot ceea ce face este să îl urmeze pe prietenul său, de multe ori, chiar şi atunci când drumul devine primejdios pentru ei, cunoscând oameni din cei mai diverşi, dormind pe drumuri, în maşină şi ajungând chiar şi în Mexic.
În final, Sal îşi dă seama că stilul de viaţă a lui Dean, de care era fascinat la început, nu este potrivit şi pentru el. Iar acest fapt îi este demonstrat şi de faptul că ajunge mereu să se întoarcă în oraşul de unde pleacă şi în care se va stabili la sfârşit, New York, împreună cu Laura.
În 1957 când a fost lansată, cartea nu a avut succes şi nici nu a impresionat pe foarte multă lume tocmai din cauza temelor abordate, America fiind la acea vreme o societate nu foarte deschisă, în unele aspecte conformistă. De aceea este important de reţinut contextul în care a fost scrisă şi în care a fost publicată.
Mai târziu însă, „Pe drum” a reprezentat o influenţă puternică pentru poeţi, scriitori, muzicieni, actori, numărându-se printre ei şi Bob Dylan, Jim Morrison, Hunter S. Thompson, iar 50 de ani mai târziu, cartea a fost pusă pe listele celor mai bune cărţi scrise în limba engleză.
Anul acesta a apărut şi ecranizarea cărţii, avându-l ca producător executiv pe Francis Ford Coppola şi cu o distribuţie destul de cunoscută, printre actorii principali fiind Sam Riley, Kristen Stewart şi Kirsten Dunst.
Adaptarea cărţii nu a primit însă prea multe laude, majoritatea comentariilor fiind despre faptul că nu a reuşit să redea spiritul de aventură, mereu într-un conflict interior, caracteristic lui Jack Kerouac şi stilul boem, spontan în care a fost scrisă carte.
„Pe drum” a fost descrisă ca un Huckleberry Finn al secolului XX de „The New York Times” şi este considerată o carte care a schimbat cursul prozei americane. Aşa-numita Generaţie Beat, creată de Kerouac, este un punct de pornire al mişcării culturale hippie.
Bianca Radu