Adenomul hipofizar reprezintă una dintre cele mai frecvente tumori localizate la nivelul hipofizei, o glanda de mici dimensiuni plasata la baza creierului. Acestea nu sunt canceroase, sunt benigne, adenomul fiind secretant sau nesecretant.
Cele mai frecvente adenoame hipofizare sunt cele secretante de prolactină şi de hormon de creştere, însoţite de asemenea de manifestările clinice specifice, lucru ce alarmează pacientul şi îl determină să se prezinte la medicul specialist. Efectele acestuia se manifesta de obicei prin hipersecretie de hormoni tropi (hormoni secretati de hipofiza), complicatii endocrine sau neurologice.
Tipuri de adenoame hipofizare
Adenoamele hipofizare se pot diferentia in functie de numeroase criterii, printre care se numara urmatoarele categorii:
1. În funcţie de simptomatologia clinica, acestea pot fi adenoame funcționale ce pot fi asociate cu semnele clinice ale secreției hormonale. Cele mai frecvent întâlnite sunt tumorile secretante care se depistează precoce datorită dezechilibrului hormonal ce îl determină. Pe lângă adenoamele funcționale întâlnim si adenoame nefuncționale care sunt clinic asimptomatice.
2. În funcţie de mărimea lor, întâlnim microadenoame ce au dimensiuni sub 1cm, cu manifestări de secreție hormonală și macroadenoame, ce au dimensiuni de peste 1 cm, determinând deformarea șeii turcești .
3. În funcţie de hormonul pe care il secreta, adenoamele pot secreta:
– Tirotropina (TSH), care provoacă hipertiroidism
– Adrenocorticotropina, provoacă boala Cushing
– Hormoni de creștere, cauzează gigantism și acromegalie
– Prolactina, determină amenoree-galactoree și sunt cele mai frecvente tipuri de adenoame
– Hormon foliculostimulant
– Mai multe categorii de hormoni (adenoame mixte)
– Adenoame nesecretante
Simptomele adenomului hipofizar
Simptomele adenomului hipofizar variaza in functie de tipul adenomului, in special in raport cu marimea acestuia si tipul de hormoni pe care il secreta.
Adenoamele hipofizare mari pot cauza dureri de cap si vedere incetosata sau prin tunel, determinate de faptul ca hipofiza este localizata in chiasmei optice.
Prolactinomul este cel mai frecvent (aproximativ 27% din tumorile hipofizare) si reprezinta adenomul hipofizar care secreta prolactina. Se manifesta de obicei prin amenoree (lipsa menstruatiei), infertilitate masculina si feminina si impotenta la barbati, hirsutism, secretie lactescenta mamelonara bilaterala la femeile care nu alapteaza, uscaciune vaginala.
Simptomele adenomului care secreta tirotropina (TSH) sunt in general simptomele hipertirodismului: tremur, palpitatii, anxietate, scaderea in greutate.
Corticotropinomul (adenomul care secreta corticotropina) provoaca o boala denumita sindromul Cushing, care este semnalat de: tulburari menstruale, hipertensiune arteriala, modificari la nivelul pielii (par facial, invinetirea cu usurinta a pielii, aparitia unor linii albastrui pe piele), obezitate facio-tronco-abdominala, in contrast cu extremitatile, care sunt subtiri, osteoporoza, scaderea tolerantei la glucoza.
Adenomul care secreta hormoni de crestere se manifesta prin acromegalie (cresterea excesiva a extremitatilor la adulti) sau gigantism (cresterea excesiva in inaltime la copii).
Diagnosticul
”Există în prezent diverse metode de diagnosticare a adenomului hipofizar una dintre ele fiind evaluarea endocrinologică de bază cu evaluarea axului adrenal: cortizol, tiroidian: T4, teste de stimulare TRH, gonadal: FSH si LH, prolactina, hormoni de crestere GH, Somatomedin C, ADH. O altă metodă este evaluarea neuroradiologică: CT-ul și RMN-ul cerebral, fiind investigații obligatorii. De obicei RMN-ul este prima investigație, iar radiografia de profil de craniu evalueaza anatomia sinusului sfenoidal. Totuși, circa 50% din tumorile care determina sindromul Cushing sunt prea mici pentru vizualizarea pe CT si RMN”, explică dr. Claudia Teodorescu, medic primar în radiologie şi imagistică medicală şi doctor in ştiinte medicale, in cadrul Donna Medical Center (www.donna-medicalcenter.ro).
Metode de tratament
Tratamentul bolilor hipofizare variaza in functie de tipul de secretie si tumora; poate fi tratament medicamentos, radiologic sau chirugical (tratamentul cu cele mai bune rezultate in majoritatea cazurilor).
Tratamentul medicamentos este prescris in special in cazul prolactinomului si al adenomului care secreta hormoni de crestere. In prima situatie, medicamentele au ca principal rezultat scaderea secretiei de prolactina. In cazul acromegaliei, acest tratament se alege daca pacientul prezinta contraindicatii la o interventie chirurgicala sau daca interventia chirurgicala nu a avut succes.
Tratamentul chirugical se realizeaza prin diferite moduri de abord a hipofizei: in cazul microadenoamelor, se recomanda abordul transfenoidal/ translabial, cu o rata de success de 90%, iar in cazul macroadenoamelor abordul hipofizei se face transcranian.
O alta metoda de tratament este radioterapia. Doza uzuala este de 45-50 Gy, timp de 4-6 saptamani. Radioterapia poate insoti tratamentul chirurgical sau il poate inlocui in cazul in care acesta nu este indicat pacientului.
Radioterapia poate avea insa efecte adverse precum hipocortizolism, hipogonadism, hipotiroidism, afectarea nervilor optici, letargie, tulburări de memorie, pareze de nervi cranieni, necroză tumorală cu hemoragie sau apoplexie pituitară.
Printre complicaţii postchirurgicale care pot aparea sunt:
• diabet insipid tranzitor;
• sindrom tranzitor de secreție inadecvată de ADH;
• complicații majore: meningită, pierdere de LCR;
• hipopituitarism care impune terapie de substituție.
