Fibromul uterin este o tumoră întâlnită tot mai des în rândul femeilor cu vârste de peste 30 de ani, însă şi mai devreme. Studiile medicale realizate au concluzionat că 3 din 4 femei dezvoltă fibroame uterine cândva pe parcursul vieţii. O cauză clară a dezvoltării fibromului nu a fost identificată până la momentul actual, dar cercetătorii consideră că acesta este influenţat de factori genetici şi mai ales de stimularea hormonală, progesteronul având un rol important în dezvoltarea unui fibrom.
Ce este fibromul uterin şi care sunt simptomele
Fibromul uterin (denumit şi leiomiom sau miom) este o tumoră benignă care se dezvoltă la nivelul uterului. Numai 0,5% dintre fibroame se pot transforma în cancer de corp uterin.
Acesta se poate dezvolta în interiorul cavităţii uterine, la exteriorul uterului sau în grosimea peretelui acestuia. Dimensiunea sa variază de la un milimetru la 20 de centimetri, iar formaţiunea se poate dezvolta în orice regiune a uterului. De asemenea fibromul poate fi unic sau pot exista mai multe fibroame în acelaşi uter. De cele mai multe ori este depistat la o consultaţie ginecologică obişnuită.
Cu cât cresc în dimensiune, fibroamele uterine devin simptomatice. Cel mai frecvent semn al apariţiei unei formaţiuni de genul fibromului este hemoragia însă pe lângă aceasta, în funcţie de localizarea, mărimea şi numărul fibroamelor, o femeie poate experimenta următoarele:
• apăsare sau greutate pelvină
• dureri, care pot fi spontane, în timpul menstrelor (dismenoree) sau în timpul actului sexual (dispareunie)
• presiune intestinală(care conduce la constipaţie şi balonare)
• distensie abdominală
• cicluri prelungite, abundente şi neregulate, câteodată cu cheaguri, care conduc la anemie.
• secreţii vaginale albicioase (leucoree) cantitativ crescute, fără alte manifestări ale unei vaginite
Fibromul uterin poate afecta fertilitatea. Uneori acesta poate împiedica implantarea în uter a oului fertilizat, poate creste riscul de avort spontan şi poate scădea succesul unei fertilizări în vitro.
Cum se tratează
Fibroamele uterine pot fi tratate în mod clasic prin medicamente sau prin intervenţii chirurgicale. Alegerea tratamentului este influenţată de vârsta femeii şi de mărimea şi numărul fibroamelor.
În multe cazuri, fibroamele nu au simptome deloc sau au foarte puţine. În plus, tumorile se micşorează după menopauză. În aceste situatiii, tratamentul nu este necesar, cu atât mai mult dacă pacienta se apropie de menopauză. Totuşi, este important ca medicul ginecolog să urmărească evoluţia fibromului şi a simptomelor, pentru a putea acţiona din timp în cazul în care apar modificări semnificative ale acestora.
Pentru fibroamele mici este indicat tratamentul medicamentos care are scopul de a reduce din simptomatologia fibromului, în special de a reduce durerile şi sangerile şi de a corecta anemia. Printre cele mai frecvente medicamente prescrise în acest sens se numără antiinflamatoarele nesteroidiene (de exemplu, ibuprofen) şi contraceptivele orale, pentru prevenirea durerii şi scăderea fluxului menstrual şi suplimentele din fier, pentru reducerea anemiei.
Pentru scăderea dimensiunii fibroamelor, se poate apela la tratamente hormonale injectabile sau chiar la intervenţie chirurgicală, dacă fibromul este foarte mare.
Tratamentul hormonal constă în administrarea de produse din progesteron sintetic sau natural micronizat. Se mai folosesc produse hormonale tip GnRH (un alt hormon feminin), care în 40-60% dintre cazuri reduc semnificativ volumul fibroamelor. Aceste tratamente se fac pe termen scurt deoarece au efecte adverse care scad rezistenţa osului şi determină simptome neplăcute asemănătoare celor ale menopauzei. De asemenea, după încetarea tratamentului, fibroamele se dezvoltă de obicei la loc.
În cazul fibroamelor uterine mari, simptomatice, este indicată intervenţia chirurgicală. La femeile tinere, care doresc să aibă copii, se apelează la miomectomie(extragerea nodulului fibromatos). Aceasta este o operaţie conservatoare, care păstreaza uterul.
La femeile mai în vârstă, fără funcţie reproductivă sau la femeile care nu-şi mai doresc copii, se recurge la histerectomie (îndepărtarea uterului) totală sau parţială, cu sau fără extirparea ovarelor, în funcţie de indicaţîi. Intervenţia se practică prin incizie abdominală sau pe cale vaginală.
Recent, medicina a cunoscut şi metode inovatoare în tratarea fibromului uterin: embolizarea fibromului (tratament nechirurgical) şi tratamentul medicamentos cu ulipristal acetat (care a fost lansat la sfârşitul lui 2012 în unele ţări din Occident).
