Acum că a venit frigul, mulţi dintre noi caută sa se incalzească ori cu o cană fierbinte de ceai ori cu ceva mai dulce şi mai cremos şi anume ciocolata caldă. Deşi sunt persoane care consideră ciocolata caldă o “blasfemie” pentru ca sunt de parere că ciocolata ar trebui pastrată in forma ei initială, tot ei nu ştiu că această delicatesă, ciocolata, a fost savurată mai intai ca bautură.
Există numeroase variante de a prepara această bautură, cu diferite arome şi condimente de la binecunoscuta scorţisoară până la mentă, vanilie, lichioruri rafininate şi chiar şi chilli. Inainte de a ne gandi la ciocolata caldă, ar trebui să avem in vedere deosebirea intre băutura caldă pe bază de cacao din comerţ şi adevarata ciocolată caldă cu consistenta mult mai densa, mai cremoasa si cu o aroma total diferita. Un lucru de retinut este faptul cat ate tipurile de ciocolata calda au la baza un amestec de: vanilie, ciocolata, lapte si zahar.
Dupa cum spuneam, ciocolata la inceput era consumata ca si batura avand un efect de stimulare si activare a intregului organism. Un alt aspect la fel de important este faptul ca ciocolata calda contine mai multi antioxidanti spre deosebire de alte bauturi ca vinul ceaiul verde sau ceaiul negru. Ciocolata calda are de asemenea si un continut mai scazut de grasimi saturate spre deosebire de un baton de ciocolata sau un alt produs din ciocolata.
Pe langa gustul minunat al acestei bauturi, ea are si o istorie foarte intresanta: În timpul cuceririi Mexicului, Cortez a decoperit că indienii foloseau boabele de cacao pentru a prepara o aşa zisă băutură regală, denumită “chocolatl”. În 1519, Împăratul Montezuma, despre care se spune că bea peste 50 de porţii de ciocolată lichidă pe zi, şi-a servit oaspeţii spanioli cu această băutură în nişte vase aurite. Ciocolata servită de Montezuma era însă destul de amăruie, astfel încât oaspeţii nu au găsit-o tocmai pe gustul lor. Prin urmare, Montezuma a adăugat îndulcitor ciocolatei pentru a o îndulci, acest gust dulce al ciocolatei calde pastrandu-s pana in zilele noastre.
Dragos Cristea
