Ochii oferă expresivitate maximă şi echilibru feţei. Anatomic vorbind, colţurile gurii trebuie să se încadreze între limitele date de marginea internă a irisului.
Machiajul ochilor se face funcţie de forma acestor. Se folosește pe întreaga pleoapă o culoare de fond, care uniformizează tonul pleoapei, reduce vizibilitatea ridurilor (la o persoană în vârstă – farduri mate) și accentuează rotunjimea formei ochiului (farduri sidefate). De asemenea, se pune accent pe reducerea pigmentaţiei naturale a pleoapei şi potenţarea umbrelor aplicate precum și pe fixarea și dizolvarea culorilor care vin peste culoarea de bază.
Machiajul ochilor începe prin desenarea unei linii de culoare exact sub genele inferioare (cu vârful unui aplicator buretat), de la colţul extern spre cel intern, în gradient închis – deschis. Apoi, se revine peste această dungă cu o pensulă blender, pentru a reduce liniile dure, rezultând o privire „subtilă”. Dupa aceasta, culoarea se va depozita în colţul extern al ochiului (punctul de intensitate maximă) şi se va estompa în jos, spre linia genelor şi de-a lungul pliului (această tehnică opreşte culoarea să cadă sub ochi). Trebuie evitat efectul de „curcubeu”; culorile trebuie să curgă una din alta.
Culoarea din pliu nu trebuie să urce prea mult pe arcadă, altfel ochiul va părea adâncit. Se revine apoi cu un fard deschis (irizat) pentru accentuarea culorii irisului, a luminozităţii şi rotunjimii ochiului, şi uneori pentru a depărta ochiul. O culoare deschisă se va aplica şi pe arcadă, în punctul de intensitate maximă de sub sprânceană, având efectul de înalţare a sprâncenelor şi de distanţare a acestora.
Pentru o arcuire mai evidentă a sprâncenelor, se poate folosi în colţul intern, la rădăcina sprâncenei, un ton mai închis (fără a da un aer sever).
Sorin Luca
Sursa foto: http://globalgoodgroup.com
