Dacă te-ai plictisit cumva de oasele de dinozaur sau nu eşti un mare fan al picturii sau al sculpturii, mai jos vei găsi câteva alternative pentru a explora un domeniu delicios, mai precis pe cel al muzeele culinare.
Înainte de a trece la gătit, ar fi bine să afli câteva lucruri despre aşezarea tacâmurilor la Muzeul Nordic Stockholm. Acesta acoperă mai bine de 500 de ani de istorie suedeză, chiar şi aspectele minuţioase a unei mese aşezate perfect pentru a primi cei mai importanţi musafiri la cină şi nu numai.
Tacâmurile variază de la colecţii din secolul al XVII-lea, folosite pentru a găzdui banchete somptuoase, până la servicii de cafea din secolul XX. Muzeul este găzduit de un castel cu patru etaje, construit în stil renascentist. Decorul interior exprimă atât stilul de viaţă al celor din clasele sociale înalte, dar şi pe cel al ţăranilor şi al muncitorilor de rând.
Potato Museum din Idaho. Actuala clădire în care este găzduit muzeul reprezintă un fost depou al căilor ferate, construit în 1903. Unii dintre localnici au avut în vedere importanţa cultivării cartofilor pentru economia locală şi în acest mod a fost inaugurat Muzeul Cartofilor în 1988, la care au participat aproximativ 2000 de persoane.
Cu siguranţă zona avea nevoie de o astfel de locaţie, ţinând cont de faptul că este una dintre cele mai mari zone cultivatoare de cartofi, la nivel global. Una dintre atracţiile principale ale muzeului este cel mai mare chips din lume, care are 64 de cm şi a fost donat de către Pringles. Aici puteţi vedea vase vechi de 1,600 de ani, folosite pentru prepararea cartofilor şi ilustraţii privind istoria cartofilor.
Banana Museum Washington. Ann Mitchell Lovell este fondatoarea acestei locaţii inedite. Aceasta era poreclită în copilărie Anna Banana, iar interesul ei pentru bananane a început odată cu prima ei călătorie în Hawaii, unde a primit un tricou cu inscripţia Anna Bannanas. Muzeul conţine aproximatv 4000 de obiecte relaţionate într-un fel sau altul cu hazliul fruct, toate parte din colecţia personală a proprietarei.
Mustard Museum din Middleton, Wisconsin este unul dintre cele mai neobişnuite muzee din Statele Unite. Proprietarul deţine o colecţie ce datează încă din 1986. Colecţia sa cuprinde peste 5.300 borcane de muştar din toate colţurile lumii, împreună cu alte materiale informative despre obţinerea acestui aliment, de-a lungul istoriei.
Dutch Cheese Museum. Olanda este ţara văcuţelor fericite. Muzeul caşcavalului din Alkmaar ne prezintă metodele de obţinere a caşcavalului şi a untului, ustensi, picturi, poze şi filme despre stilul simplu de viaţă al oamenilor de la ţară.
Mushroom Museum, Franţa. Muzeul a fost deschis în 1978 şi este cea mai mare expoziţie de ciuperci sălbatice (200 de specii) precum şi cel mai mare exportator de ciuperci comestibile din Franţa. Ciupercile cresc de-a lungul a zeci de kilometri de galerii întunecate. Franţa este al patrulea mare producător de ciuperci, la nivel global.
Vizita începe cu prezentarea unor fosile pietrificate apoi veţi găsi informaţii cu privire la modul de cultivare al ciupercilor în trecut (poze, picturi, filme, unelte etc). Urmează anumite camere cu ciuperci exotice din China sau Japonia dar şi ciuperci sălbatice.
Salami Museum Felino Italia. Castelul Felino, construit în anul 890 e.n găzduişte Muzeul Salamului. Aici există prima atestare a acestui produs, din 1436. Muzeul este împărţit în două. O secţie este didicată imporanţei clădirii iar cealaltă preparării salamului în Parma, începând cu secolul al XVII-lea. Camere sunt pline cu diverse ustentile de măcelari sau tehnologii mai moderne de producere a salamului.
Burnt Food Museum (Muzeul mâncării arse) este dedicat tuturor celor carora nu le reuşeşte perfect mâncarea, încă de la prima încercare. Această locaţie, care omaginază dezastrele culinare, a fost deschis în anii ’80, atunci când pregătirea unei mese perfecte a fost distrusă din cauza unei conversaţii telefonice mult prea lungi.
De atunci, tot felul de alte accidente culinare au avut loc, astfel încât muzeul dispune de expoziţii numeroase ale celor mai artistice accidente din bucătărie. Proprietara susţine că nu trebuie să privim cu pesimism aceste situaţii, ci să observăm şi partea artistică a unei prăjituri arse.
Cristina Mîrzoi