Filme noir pe care trebuie să le vezi

Dacă cinematografia alb-negru a fost reînsuflețită, recent, de cele câteva premii Oscar câștigate anul acesta de producția The Artist, în regia lui Michel Hazanavicius, iată zece filme noir, vechi, pe care ar trebui să le vezi, dacă te pasionează această categorie aparte:

IN A LONELY PLACE – Columbia, 1950

Incredibila regândire a romanului tulburător ce înfăţisează un criminal în serie, al lui Dorothy B. Hughes este la fel de aproape de un film de studio, ca și o autobiografie, ceea ce se datorează unui întuneric profund al sufletului, în personaje.

CRISS CROSS – Universal, 1949

Poți crede, la o primă vedere, că acestui film îi lipsește nucleul. Dar este din ce în ce mai bun de fiecare dată când îl vizionezi. De Carlo stăruind în parcare, direct în faţa camerei de filmat, pare să fie un moment definitoriu pentru acest gen de film.

SUNSET BOULEVARD – Paramount, 1950

Pentru aceia care cred că acesta nu este un film noir: bărbatul foloseşte femeia. Femeia îl foloseşte pe bărbat. Sex fără scrupule. Trădare. Nebunie. Focuri de armă. El este cu faţa în jos, în piscina pe care și-a dorit-o întotdeauna. Caz închis.

THE ASPHALT JUNGLE – MGM, 1950

„Nu aş traversa strada pentru a vedea un asemenea gunoi”, a spus şeful studioului care a realizat filmul, un pion important al tuturor filmelor cu acte criminale. Un film pur despre crimp, cu personaje de de neuitat.

THE MALTESE FALCON -Warner Bros., 1941

Bine, este un film încâlcit și greu de urmărit. Dar este cea mai strălucită şi bine scrisă poveste independentă, despre detectivi, care s-a facut vreodată  Niciodata nu se va demoda.

NIGHTMARE ALLEY – 20th Century-Fox, 1947

Dacă acest film va ajunge să din nou în atenție, ar putea să fie considerat drept cea mai mare contribuţie a lui Tyrone Power, în cinematografie. „Pffft- fiecare băiat a avut un câine!”

NIGHT AND THE CITY – 20th Century-Fox, 1950.

Chiar mai baroc decât Touch of Evil (Atingerea Răului), geniul acestui film constă în refuzul încăpățânat de a permite pătrunderea celei mai mici raze de lumină de-a lungul drumul precipitat al lui Harry Fabian, către iad. Este acesta un final potrivit filmului noir?

OUT OF THE PAST – RKO, 1947

Recunoaşteţi, scenariul a fost salvat de dialogul lui Frank Fenton. Dar acesta este modul în care ne dorim să arate şi să sune un film noir, așadar, vom trece cu vederea. Mitchum este grozav, Douglas nu a fost niciodată mai bine, şi Jane Greer are 22 de ani!

MOONRISE -Republic, 1948

Implacabilul romantic optimist Frank Borzage, este ultimul artist la care te-ai aştepta să realizeze efectiv, un film noir. Însă aceasta a fost capodopera lui, pe partea de sunet, iar finalul este eliberator.

CITY THAT NEVER SLEEPS – Republic, 1952

Orice film care spune povestea unui oraș, primește, pare-se, laude speciale. În plus, îi are pe Marie Windsor și William Tallman în roluri de iubiți. Asta chiar că este noir!