Învaţă să refuzi, dar cu eleganță

Poate că am fost educați, de mici, să fim politicoşi, să spunem “mulţumesc”, “cu plăcere” şi să acceptăm orice sarcină și responsabilitate care ni se dau, ori să răspundem la orice invitaţie venită din partea cercului de cunoscuţi, mai ales când nu găsim motive suficient de solide pentru un eventual refuz.

Sunt atâtea lucruri în care ajungem să fim implicaţi şi care ne solicită: casă, familie, muncă, prieteni şi, de multe ori, suntem depăşiţi, obosiţi, din cauza multor activități sau evenimente la care trebuie să luam parte, cu sau fără voia noastră.

Ne-am obişnuit să acceptăm sarcini şi invitaţii, ba chiar să spunem şi “mulţumesc” când le primim. Este evident că problema vine din faptul că refuzul este perceput ca fiind ceva negativ, care ne-ar afecta imaginea în rău şi nu ne dorim acest disconfort.

Cum am putea refuza un superior care ne cere să rămânem peste program, sau să facem o prezentare care nu este tocmai responsabilitatea noastră? Sau cum să refuzăm cea mai bună prietenă care ne invită la o cafea în oraş, ca să ne povestească ultimele ei veşti, tocmai în seara în care ne-am propus, poate, să stăm și să vedem un film, sau să citim o carte, pentru a ne relaxa?

Cei care sunt specialişti în dezvoltare personală ne învaţă mai multe moduri prin să spunem NU şi iată cum poți proceda:

Analizează din ce resurse provine evitarea refuzului: dintr-o teamă faţă de o persoană sau faţă de o situaţie pe care ar trebui să o confruntăm, dacă am refuza. Poate sunt stări sau senzaţii pe care refuzul ți le provoacă, implicit.

Notează într-un carneţel toate aceste stări şi analizează-le singur, apoi încearcă să le neutralizezi. Dacă la birou ai refuza o sarcină, o faci din teama de a nu fi concediat.

Analizează atent acest lucru: refuzul unei anumite sarcini, chiar poate duce la asta? Este sarcina respectivă, responsabilitatea ta? Printr-un lanţ de întrebări poți face o analiză individuală şi poți să găsești, de fapt, sursa refuzului.

Evaluarea corectă: asta înseamnă să nu te mai subapreciezi. De aici vine, de multe ori, sursa acceptării a orice primești de făcut. În consecință poți să consideri că, oricum, nu ești destul de bun şi atunci trebuie să faci lucruri în plus, fără încetare, ca să îți meriți locul de muncă sau prietenii.

Dacă ai refuzat deja, ceva, nu te simţi descurajat sau trist. Este foarte posibil ca reacţiile celor din jur să fie agresive chiar, neplăcute, să îți reproşeze că ai refuzat, însă calmează-te şi gândește-te la argumentele care vin odată cu refuzul tău şi, apoi, dacă simţiţi nevoia, comunică-le şi celui căruia i-ai adresat refuzul.

Învață că, atunci când primești o sarcină sau o invitaţie să oprești acel imbold automat, devenit natural în comportamentul tău, de a spune “da, sigur, voi face asta”. Obişnește-te să îți acorzi un timp de gândire, să ai o atitudine calmă, să ceri un timp de gândire, să negociezi, eventual, acceptarea.

Poți refuza, parţial, ceva, poţi spune unei prietene “da, ies cu tine în seara asta, dar la ora 20:00 vreau să fiu acasă” sau să îi spui şefului “da, pot lua parte la acestă lucrare, pentru că este de competenţa mea, însă aş prefer să o fac mâine la prima oră, astăzi nu pot rămâne mai mult de jumătate de oră, peste program”.

Obişnuiește-te cu reacţiile celor care primesc refuzul. La început este, poate, deranjant. Pregătește-te, cu mult tact, pentru începutul perioadei în care ei vor auzi “nu” de la tine. În discuţiile cu ei, poți aduce mereu în atenţie argumente precum “eu nu pot accepta compromisuri”, “nu sunt de acord să fac lucruri care mă depăşesc şi care nu îmi fac plăcere”, împărtășește-ți sentimentele și noua ta atitudine.

Câștigă respect, dar păstrează, constant, aceeași abordare. Nu face nimic greşit, este chiar mai bine, oamenii din jurul tău vor şti, cu adevărat, ce simţi, care îți este punctul de vedere şi vor înţelege, într-un final.

Caută cărţi care propun multe programe prin care chiar tu însuți îți poți analiza şi adapta comportamentul. Este păcat să te simţiţi mereu obosit şi obligat să faci ceea ce nu îți place sau ceea ce nu este corect să faci.

Gândește-te cât de mult timp veţi câştiga şi câtă energie, pe care le vei putea folosi, pentru a face lucruri care îți plac şi, chiar pentru a fi, cu adevărat, productiv la job.

Ana Maria Tatucu

Surse foto:

workplacepsychology.net