Pasiuni si fericiri

„Exista povesti de iubire la prima vedere, la prima auzire, la prima imbratisare. Si de obicei sunt cele care dureaza cel mai mult si sunt cele mai frumoase!!!

1625463_233538090183480_1598405023_nLa astfel de cupluri nu vezi gelozii, nesigurante, banuieli sau masti. Fiecare din ei straluceste, fiind varianta cea mai buna a lui insusi- pt ca celalalt scoate doar ce-i mai bun in el/ea. Se simt bine in pielea lor si se simt bine impreuna. Fara a face vreun efort. Sunt cat se poate de autentici, cu tot cu defecte si cu tot cu calitati, se accepta unul pe altul si fiecare din el pe el insusi, cu tot cu defectele alea pe care inainte nu mai stiau cum sa le ascunda de ochii omenirii. Cand stau separati ii vezi dupa ceva vreme ca parca nu au aer, nu mai au stare si incep sa se ofileasca. Nu mai stralucesc, nu mai au vlaga, palesc.

Vedem astfel de povesti de iubire si ne spunem ca sunt exceptii. Insa eu am o banuiala …Ca de fapt asa e normal, celelalte povesti, banale, urate, pline de minciuni, tradari, schelete bine dosite prin dulap, certuri, inselari sau pur si simplu o plictiseala crunta sunt abateri de la firesc.

Ne plac tuturor povestile astea frumoase. Dar stim ca vin cu un pret? Cu un pret de curatie, pe care te straduiesti sa ti-o pastrezi pana cand intalnesti omul viselor tale. Altfel… Daca tot cazi dintr-o poveste in alta ajungi sa il intalnesti candva, intr-o buna zi, dar sa ai privirea goala si obosita, flacara din piept sa iti fie stinsa, trupul lipsit de vlaga, sufletul intinat si privirea atat de murdara incat poate ca nici macar nu ai sa il recunosti. Si daca il vei recunoaste, vei avea bratele golite de cat te-ai risipit prin lume. Nu vei avea ce sa-i oferi. Sau iti vor fi legate in cine stie ce lanturi grele cu care te-ai lasat legat, pentru ca iti era mai comod, mai confortabil, mai placut sa stai cu cineva chiar daca simteai ca nu e cine trebuie, decat sa te chinui singur si sa te pastrezi curat pentru visul tau. Curatia doare cand altii se plimba de mana in fata ta iar tu esti singur mereu. Curatia doare cand plangi noaptea si de sarbatori si nu e nimeni langa tine sa iti mangaie ranile. Curatia asta doare cand toti se multumesc cu relatii, chiar daca si tu si ei stiu ca nu e ce trebuie, doar tu te incapatanezi sa o astepti, curat…. Dar si cand vine… Si te gaseste curat…

Tot aruncandu-te in iubiri, ai ajuns o masca umblatoare, ce se cauta pe sine in mii de oglinzi, fara sa se gaseasca nicaieri, care isi cauta confirmari in sute de locuri fara ca vreuna sa o implineasca, isi cauta bucuria pe zeci de cai, fara ca vreuna sa o duca acasa. Raspunsul rugaciunilor tale a venit dar a gasit o masca fara de viata, fara de vlaga , fara de stralucire si parca fara de suflet.Pentru ca poate un singur suflet te poate face sa stralucesti, cu un singur suflet te poti simti acasa, un singur suflet a venit pe lumea asta sa te ajute sa fii cea mai buna varianta a ta, cu un singur suflet ai putea face istorie in loc sa te cauti golit de viata arzand la foc mic.

Povestile frumoase, si nu sunt nici putine nici imposibile cum spun caldiceii si jumatatile de masura -ne arata totusi ca pretul curatiei merita sa fie platit, oricat de greu ar parea uneori. Ca tot curajul de a nu accepta compromisul sub orice forma, oricat de atragatoare, ar veni el, va fi recompensat candva. Ca nimic nu e mai trist decat sa dormi cu cineva si in mai mult de jumatate din timp sa te gandesti la altcineva, decat sa apara candva omul visat si tu sa nu mai ai putinta si curajul de a-l urma… Sau mai grav, sa nu te mai ai pe tine insuti.

Daca mai multi oameni ar avea curajul de a isi asuma o mare iubire, poate ca lumea asta nu ar fi atat de plina de masti umblatoare, cu maini reci, fara de viata, cu imbratisari lipsite de vreo caldura, cu ochi lipsiti de scantei, cu suflete intinate de pacate, cu oameni superficiali, usori si complexati care nu cauta decat confirmari fara sa il mai vada pe cel din fata lor, cu oameni care nu stralucesc, nu sunt autentici, nu sunt bucurosi, nu sunt nici un sfert din cine ar putea fi, se tarasc in loc sa zboare, cersesc in loc sa daruiasca, se milogesc in loc sa ofere,imprastie intuneric si sminteala in loc sa lumineze, mint, fura si inseala in loc sa isi traiasca Adevarul, vorbesc, dar nu cuvanta, traiesc dar nu sunt vii si, cel mai grav, parca nu e nimeni acasa in privirile lor…

Poate ca lumea ar fi altfel daca toti am intelege ca marile iubiri nu sunt exceptii…dar ca vin cu un pret.
Poate ca lumea ar fi altfel daca L-am lua mereu pe Dumnezeu in ecuatie..”

Autor: Alexandra Svet