În 1953, filmul “Cum să te măriţi cu un milionar” a debutat cu frumoasă Marilyn Monroe purtând ochelari. Personajul ei, Pola Debevoise, ar fi preferat să se lovească de toţi pereţii şi să fie plină de vânătăi, decât să îşi poarte ochelarii, despre care credea că o făceau complet neatrăgătoare.
Pe de altă parte în 1970, Elton John părea să dea o interpretare -cool- ochelarilor, dar mai degrabă pentru cei care ar fi ales modele de rame excentrice, astfel încât unii dintre ei păreau să uite că, în definitiv, ochelarii corectează… defecte, însă, atenţie naivilor! NU subliniază calităţi!
Ironic sau nu, se pare nimic nu deosebeşte momentul Elton John de situaţie actuală, pentru că numai cât mergem pe strada zilnic şi putem observa invazia de ochelari supradimensionali: tineri care folosesc ochelarii pe post de accesorii, ochelari fără dioptrii, ochelari negri, coloraţi în moduri nebănuite, ochi înconjuraţi de rame pătrăţoase, oriunde, oricum, în cluburi, acasă cu-sau-fara-motiv; tendinţe peste tendinţe în modele de ochelari abuzivi, pe care purtătorii veritabili cu siguranţă că nu le înţeleg. Ochelariştii adevăraţi îşi doresc să renunţe la ochelari, iar acest lucru îl puteţi verifica întrebându-i!
Oare care ar fi explicaţia? De ce moda apelează la acest obiect dedicat exclusiv rezolvării unor probleme de vedere pentru a lansa un trend? Te fac ochelarii de vedere să pari mai inteligent şi sporesc respectul de sine? Credeţi că o pereche de ochelari înlocuieşte o tonă de cărţi citite şi nu doar aparent-citite? Sau poate că hipsterilor li se par sexi ochelarii de vedere artificial folosiţi?
Noi am vorbit cu un grup de tineri care ne-au dat de înţeles că, uneori, ochelarii de vedere nu sunt prea… fierbinţi, şi au şi argumentat din ce motive, în funcţie de experienţele proprii.
Ana, 17 ani, elevă, este de părere că ochelarii de vedere funcţionează precum un buton care opreşte orice impuls al atracţiei pentru un băiat: “pur şi simplu mi se par o barieră între ochii mei şi ochii lui. Mi s-a întâmplat să îmi placă un băiat pe care l-am cunoscut când nu avea ochelarii la el şi mi se părea că mă priveşte într-un mod ciudat. Am crezut iniţial că mă găseşte fascinantă. Când am ieşit a doua oară cu el, mi-a spus că îşi uitase ochelarii acasă data trecută şi a fost destul de nesimţit precizând că nu a observat că am nasul prea mare! Evident că nu a mai existat nicio altă întâlnire şi de atunci mă feresc de oamenii care nu mă văd, cum s-ar zice (râzând) – din prima!”
Ionuţ, 22, student, ne spune că fosta lui prietenă avea ochelari cu dioptrii mari şi că de multe ori se uita în altă parte: “Nu vedea prea bine şi la început mi s-a părut chiar drăguţă aşa, uşor stângace deşi am sfătuit-o de multe ori să facă operaţie. Dar am plecat în vacanţă, mai aveam puţin să prindem avionul şi ne grăbeam. Prietena mea s-a lovit din greşeală de un tip, i-au căzut ochelarii, a fost o fază ca în filme, pentru că în îmbulzeala ochelarii căzuţi s-au dus departe şi îi împingeau oamenii cu picioarele, iar eu trebuia să mă aplec printre ei, să îi găsesc în timp ce prietena mea se isteriza să nu îi spargă cineva. A fost amuzant pe moment, până când cineva a călcat pe ei, s-au spart. Prietena mea s-a supărat atât de tare încât a început să plângă. Şi… am pierdut şi avionul!”
Mara, 24, model, ne povesteşte că iniţial, nu avea nimic împotriva băieţilor cu ochelari şi chiar i se păreau sexi şi inteligenţi, până când… “am realizat că în loc să îl privesc pe el în ochi, îmi privesc propria reflexie. Era frustrant, îi căutăm efectiv ochii pe sub ochelari, care se mai şi abureau uneori, sau când uita să îi şteargă arătau dezastruos plini de amprente. Cred că nu îi îngrijea suficient. Dar ceea ce a pus capac a fost un moment când, am ieşit la masa cu mai mulţi prieteni şi din vorbă în vorbă, spunând bancuri, a râs atât de tare încât i-au căzut ochelarii în mâncare… Mi s-a părut penibil”.
Vlad, 25, motociclist: “Deci, credeţi-mă nu cred că ochelarii vi se vor mai părea sexi dacă aţi fi avut o prietenă care nu îi dădea jos nici când făcea sex. Tipa aia, pur şi simplu nu se dezlipea de ei. Dacă îi cădeau, îi punea la loc, chiar şi în pat. Chiar acesta a fost motivul despărţirii noastre, ajunsesem că din greşeală să îi sărut ochelarii! M-am aşezat pe ei, accidental. Cred că era şi asta o formă de nepotrivire, până la urmă! ”
Irina, 20, studentă: “Îmi amintesc de primul meu prieten din liceu. L-am tot urmărit prin oraş pentru că mi se părea deştept: avea ochelari şi nişte ochi albaştri frumoşi. L-am agăţat, m-am băgat cu el în vorbă şi ne-am cuplat. Am fost împreună câteva luni, până când… i-am scuturat din greşeală, pe geam, ochelarii, odată cu cearceaful… “
Într-un fel, intervievaţii noştri par să se amuze amintindu-şi întâmplările lor cu ochelari, mai puţin plăcute, motiv pentru care considerăm că, dacă ochelarii şi-ar pierde din faimă, iar lentilele de contact ar deveni şi ele mult prea incomode, soluţia cea mai potrivită, rămâne, într-un final, operaţia. Pentru că repara tot.