Sarcina oprită în evoluție este cea mai frecventă complicație a sarcinii reprezentând întreruperea spontană a unei sarcini ce survine de obicei în primele 12 săptămâni de gestație, doar 30% având viabilitate la termen. Aceasta se mai numește şi avort reținut sau ratat.
Cauze
În cele mai multe cazuri nu se poate stabili o cauză anume pentru oprirea din evoluție a sarcinii, deoarece avortul ratat este asimptomatic. Însă cauzele pot fi descoperite după chiuretajul uterin evacuator, specialiștii depistând până acum o serie de principali factori determinanți în apariția sarcinii oprite în evoluție.
Anomaliile genetice sunt cea mai comună cauză a sarcinii oprite în evoluție deoarece 50% din embrionii cu aspect normal au anomalii cromozomiale, ceea ce-i face neviabili pe termen lung.
Diabetul subclinic și diabetul gestational sunt factori de risc pentru pierderea sarcinii, dar efectul negativ este mai mic decât în cazul diabetului existent anterior.
Afecțiunile uterine pot fi, de asemenea, o cauză a pierderii sarcinii. Printre acestea se numără sinechiile uterine; uterul septat; fibroamele uterine care sunt în apropierea implantării embrionului; insuficiența cervicală reprezentată de dilatarea prematură a orificiului cervical.
Atât trombofilia dobândită cât şi cea moștenită sunt implicate în unele sarcini oprite în evoluție.
Anticorpii antifosfolipidici și anticorpii anticardiolipinici sunt responsabili de pierderile de sarcină în trimestrul 2 atunci când se poate identifica prezența lor.
Medicamentele administrate în timpul sarcinii, pot fi responsabile de sarcinile oprite în evoluție.
Insuficiența/defectul de fază luteală poate cauza oprirea sarcinii prin mediul nefavorabil existent la endometru. Până când nivelul de progesteron poate fi susținut în limitele necesare de către trofoblast (placenta la începutul trimestrului 2), corpul galben este singurul responsabil pentru secreția de progesteron.
Infecțiile sunt acceptate ca şi cauze pentru sarcinile oprite în evoluție târziu, deci pot fi responsabile și de pierderile de sarcină în primul trimestru. Cele mai frecvente infecții implicate în sarcina oprită în evoluție sunt cu toxoplasmoza, variola, rubeola, salmonela, brucela, mycoplasma, clamidia, ureaplasma.
Pentru diagnosticarea sarcinii oprite în evoluție pacientei i se recomandă apelarea la un medic specialist care ii va face un control ecografic sau Doppler pentru a depista lipsa activității cardiace.
Simptomele sarcinii oprite în evoluție
Uneori, gravidele nu își dau seama dacă fătul a încetat din evoluție, pentru că sarcina poate evolua normal, iar la un moment dat încep să dispară semnele specifice de sarcină.Totuși există câteva semne care pot indica o problemă în evoluția sarcinii:
• uterul nu începe să crească conform parametrilor normali şi poate să involueze
• la ecografie nu se mai identifică semne de viabilitate a fătului
• secrețiile hormonale suferă transformări
• uneori oprirea din evoluție a sarcinii este anunțată prin sângerări vaginale de culoare închisă
Prevenire
”Impactul psihologic al sarcinii oprite din evoluție poate fi devastator în anumite cazuri, de aceea anticiparea pericolelor asociate cu această problemă are o importantă majoră pentru orice femeie care visează să devină mămică”, explică Dr. Ruxandra Dumitrescu, medic primar in obstetrică-ginecologie specializat în tratamentul infertilității, în cadrul Fertilia (www.fertilia.ro).
Orice femeie poate controla riscul de a-şi pierde bebelușul luând măsuri din timp. De aceea se recomandă un stil de viață echilibrat prin renunțarea la fumat cu jumătate de an înainte de concepție si excluderea alcoolului și a altor substanțe nocive.
De asemenea, femeile cu probleme de greutate ar trebui să apeleze la specialiști care să le ajute să depășească această situație înainte de a rămâne însărcinate pentru a evita riscurile pe care obezitatea le implică.
O atenție sporită din partea medicului o necesită viitoarele mămici cu diabet sau care au descoperit infecții. Tipul de tratament trebuie ales astfel încât să nu pună în pericol dezvoltarea normală a fătului.
