Ne amintim adesea de perioada copilăriei când cea mai mare parte a timpului era alocată jocului; joc de orice fel, singuri sau cu parteneri. Credeam că aşa cum părinţii merg la servici, jocul este responsabilitatea noastră, a copiilor şi trebuie să nu neglijăm această activitate indiferent că suntem bolnavi, plictisiţi sau că nu am mâncat încă. Vă invit să aflăm împreună cele mai importante semnificaţii ale jocului care asigură o dezvoltare emoţională optimă pentru copilul dumneavoastră.
Prin joc copilul îşi dezvoltă inteligenţa şi limbajul. Este cea mai veche şi mai folosită metodă de învăţare în prezent. Grădiniţele şi chiar unele şcoli din România accentuează în ofertele lor de prezentare faptul că actul educativ se face într-o atmosferă relaxată, de joc, stimulându-se astfel interesul, dar şi atenţia copiilor, gradul de absorbţie al cunoştinţelor fiind mai mare în comparţie cu modelul clasic, promovat de şcoală românească.
Prin joc învaţa să se raporteze la alţii şi să devină sociabili. Jocul de rol pune copii în situaţia de a imita anumite persoane din propria proximitate, adulţii din jurul lor de cele mai multe ori, ceea ce oferă posibilitatea părinţilor de a afla modul în care copilul percepe comportamentul persoanei pe care o imită. Spre exemplu, dacă urmărim jocul copilului nostru “de-a mama şi de-a tata” cu copilul vecinilor, el fiind mama, să spunem, vom vedea cum se va machia, va avea pantofi cu toc imaginari, dar şi cum mama ţipă la copil sau la tată, cum trânteşte uşile etc. Avem astfel un real instrument de evaluare al propriului comportament. De asemenea, jocul cu păpuşile sau marionetele pun copilul în diverse situaţii sociale care apoi vor fi transpuse în contexte concrete de viaţă.
Jocul elimina stresul, stimulează creativitatea şi rezolvarea de probleme. Reprezintă o modalitate importantă de exprimare a trăirilor interioare, a fricilor, a temerilor, sentimentelor, emoţiilor, îngrijorărilor, furiei, a aşteptărilor, a dorinţelor şi mergând până mai departe a traumelor trăite de copii. O modalitate de rezolvare a conflictelor emoţionale şi a traumelor, o modalitate de rezolvare a problemelor. Să ne imaginăm următoarea situaţie: Daniel, în vârstă de 3 ani se teme foarte tare de câini. Jucându-se cu marionetele, el poate crea o scenă în care are faţă în faţă un câine şi tot imaginativ îşi crează şi mecanismele de apărare astfel încât această frică să nu se mai manifeste. Să spunem că în jocul lui el va fi leul cel viteaz care îl sperie pe câine şi nu se teme de acesta. Astfel, când va fi pus în situaţia reală de a avea faţa în faţă un câine, Daniel nu va mai fi aşa speriat şi va ştii că poate trece peste această teamă, aşa cum a mai făcut-o o dată în timpul jocului.
Implică efort fizic. O caracteristică importantă a jocului, având în vedere problemele de greutate întâlnite din ce în ce mai des şi la copiii din România. Plecând de la proverbul “o minte sănătoasă într-un corp sănătos” aş putea spune “emoţii pozitive şi echilibrate într-un corp sănătos”.
Deşi joaca este “munca copilului”, este foarte importantă şi participarea activă a adulţilor. Acest lucru, pe lângă faptul că poate genera cunoştinţe noi pentru copil, are şi un rol de cunoaştere părinte – copil, întărind totodată relaţia dintre aceştia.
Articol scris de Carmen Buterchi – Psiholog
