Era extrem de cald afară, dar înăuntru era răcoare şi bine. Am pornit în expediţie. Mă aflam la Muzeul de Artă din Constanţa în proces de documentare pentru un material şi după ce am văzut toate capodoperele de la parter şi etaj am urcat mai sus. Acolo, tema se schimbă. O porţiune de salon era rezervată pictorului Mircea Nicolau. Am aflat mai târziu despre el, pentru că operele sale m-au făcut să stau şi să mă holbez, mă hipnotizau.
„Weltzerbrechliehkeit”
Era ceva pe gustul meu. Să nu mă înţelegeţi greşit, Tonitza sau Grigorescu sunt pictori celebri, părţi din istorie. Dar acesta făcea parte din prezentul meu. Erau tablouri actuale şi integrate în realitatea mea. Contrastele dintre alb, roşu sau albastru erau atât de evidente încât părea că despicau tablourile în alte bucăţi.
Era expoziţia Retrospectiva şi „vorbea” despre o sensibilitate aparte, o cromatică curată, abstractă, nuanţată de accente suprarealiste. Pe fundal, mesajele sunt despre probleme existenţiale, tensiuni, transpuse în pete de culoare. A fost o surpriză plăcută să mă identific cu acele tablouri.
Am aflat că pictorul este din Brăila şi după o activitate artistică aici, în România, s-a mutat în Germania, unde creează şi acum. Are expoziţii personale în ţară dar şi în Franţa, Germania şi Statele Unite. Acesta este site-ul unde puteţi viziona galeriile http://www.mirceanicolau.de/
Cătălina Airimioaei
