Totul despre Teatrul Naţional Radiofonic

Pe lângă teatrul clasic, cu actorii interpretând pe scenă, mai există şi cel radiofonic care este unic în peisajul mass-media cultural. Considerat a fi scena acustică a ţării, prima sa emisie a avut loc la 18 februarie 1929, cand s-a transmis, în direct, piesa Ce ştia satul de V. Al. Jean, cu actorii de la Teatrul Naţional Maria Filotti şi Romald Bulfinski.

Primul spectacol de teatru radiofonic..pentru copii

În 1932 s-a transmis primul spectacol de teatru radiofonic pentru copii (adaptare după Charles Perrault), numit Cireşica iar în septembrie 2009 s-a lansat primul stream online de teatru radiofonic din ţară cu înregistrări din Fonoteca de Aur pe www.eteatru.ro.

La început, Radiodifuziunea Română se numea Difuziunea Radiotelefonică şi avea sediul (pe care îl împărţea cu Orchestra Radio) pe strada Gral Berthelot. Zgomotele erau realizate în studio, printr-o imitare rudimentară. De exemplu, sunetul unui motor de uzină era realizat prin frecarea unui făraş de o măturică, aeroplanul se imita cu ajutorul unui ventilator care avea o elice ce lovea un catonaş, tunetul se realiza cu ajutorul unui plăci de zinc tremurată prelung, trăsnetul se facea din lovirea a 2 tipsii de alamă iar sunetele animalelor şi păsărilor se faceau de către oameni. În 1935 Radiodifuziunea a dispus de aparate de înregistrări de discuri şi a renunţat la imitarea rudimentară.

După bombardamentul din 1944, teatrul s-a mutat la etajul al doilea din liceul Sf. Sava din capitală, unde aveau un studiou improvizat. Lucrul în această clădire era destul de complicat, deorece trebuiau să oprească toata activitatea de fiecare dată când copiii ieşeau în pauze pentru că microfoanele le înregistrau gălăgia.

 

Experiment teatral…emiterea dintr-un tramvai aflat în mișcare

Printre spectacolele speciale făcute de către Teatrul Naţional Radiofonic numărăm şi piesa de teatru Un tramvai numit dorinţă, care se emitea dintr-un tramvai în mişcare. Piesa a fost considerată un experiment teatral şi a fost produsă de către Societatea Română de Radiodifuziune.

Altă activitatea specială (începută la 14 februarie 2005) a fost parteneriatul cultural dintre Teatrul Naţional Radiofonic şi Hotelul RAMADA-Majestic, numit Ne auzim la Majestic. Această idee consta în organizarea câtorva întâlniri în zilele de luni, la ora 11, la hotel Majestic, între oricine care avea legătură cu teatrul (regizori, actori, jurnalişti) sau care pur şi simplu era pasional de el. La aceste întâlniri se discutau şi se ascultau spectacolele radiofonice organizate de Fonoteca Teatrului Radiofonic. Audiţiile erau organizate şi prezentate de către echipa de creaţie a spectacolului respectiv iar producţiile erau redate în cele două studiouri de teatru: studioul T1, MIHAI ZIRRA şi studioul T2, GEORGE CONSTANTIN.

Unul dintre cei mai buni regizori de spectacole radiofonice a fost Mihai Zirra, care şi-a început cariera în acest domeniu în 1938, după ce a fost actor şi asistent de regie la teatrul Maria Ventura. Talentul lui a constat în alegerea celor mai buni interpreţi pentru spectacolele sale.

Printre spectacolele regizate de el avem: Chirițele cu Miluța Gheorghiu; Matei Millo cu Grigore Vasiliu – Birlic; Tănase Scatiu cu Mihăilescu-Brăila; Ovidiu cu George Vraca sau Azilul de noapte al lui Gorki cu Ion Manolescu, Ghe. Storin, Aura Buzescu, Maria Filotti, George Vraca, Irina Răchiteanu, Jules Cazaban, George Calboreanu, Radu Beligan, Toma Dimitriu, Marcel Anghelescu şi Costache Antoniu.

Saftiuc Anca

Sursă foto:

blitzmagazine.ro

www.artline.ro

www.roportal.ro