“Pietrele și bețele îmi vor rupe oasele, dar cuvintele nu mă vor lovi niciodată.”
Acest refren este o minciună! Poate fi o replică grozavă pe terenul de joacă dar adevărul este că orice copil va resimți duritatea cuvintelor negândite, spuse la nervi. Însă nimic nu poate domoli durerea provocată de o jignire și nici nu poate vindeca abuzurile verbale sau excluderea.
Cum îți ajuți copilul cu dizabilități intelectuale să treacă peste agresiunea celorlalți?
Copiii cu dizabilități intelectuale se confruntă zi de zi cu agresiuni verbale de tipul: “Retardat. Ce ești tu, un retardat?!” și nu numai. Cuvântul “retardat” a început să facă parte din vocabularul adolescenților. Îl auzi și în melodiile rap, la televizor, oriunde. Caută pe Youtube “debilitate mintală” și vei găsi niște filmulețe cu diverși oameni care fac lucruri stupide, care se sfârșesc cu injurii.
Devine o tendință acum ca oricine să folosească nonşalant acest termen, pentru a desemna tot ceea ce pare să fie inferior, sau de neînţeles. Chiar și adulților li se întâmplă să audă aceste vorbe. Umilința extremă, afirmația prin care s-ar înţelege că oamenii cu dificultăţi cognitive și probleme de comunicare sunt mai slabi și demni de dispreț.
În cercurile profesionale, termenii de “retardare mintală” au fost înlocuiţi de “dizabilitate intelectuală”. Noua denumire pare să explice mai clar care sunt problemele reale ale unui om afectat. Dar pe de altă parte, este doar o încercare modernă de a crea un termen neutru, care să nu îi stigmatizeze pe cei care suferă de asemenea probleme.
“Cretin”, “debil mintal”, “idiot”, “imbecil”: toate aceste apelative au apărut ca niște descrieri și au căpătat treptat înțelesuri negative, devenind insulte. Fiecare cuvânt mai sus menționat a fost folosit mai întâi de adulți, apoi de copiii lor ca modalitate de comunicare a unui mesaj de tipul: “Sunt mai grozav decât tine.”
Copiii cu dizabilități intelectuale sunt mult mai predispuși agresiunilor. Ei tind să fie creduli și nu realizează când sunt manipulați. De regulă, ei nu au aptitudinea și îndemânarea sp evite situațiile conflictuale. Pentru că sunt în minoritate și pentru că sunt “diferiți”, nu au aliați sau prieteni care să sară oricând în apărarea lor.
Poate un părinte să-și ajute copilul cu dizabilități intelectuale să se descurce cu mârșăviile celor din jur și să-l apere de la distanță? Desigur. Iată zece modalități pentru a-ți proteja copilul de umilință:
Recunoaște că te confrunți cu o problemă. Nu te amăgi singur. Dacă un copil este diferit, el va fi ținta multor batjocuri, glume sau priviri chiorâșe. Regulile junglei, despre care se tot vorbește pe holurile școlilor sau pe terenul de joacă, îi transformă în ținta agresiunilor de orice fel.
Găsește și în alți adulți un punct de sprijin. Asigură-te că toţi adulții care interacţionează cu un copil afectat acceptă schimbările pe care el le resimte, zi de zi. Întâlnește-te regulat cu profesorii pentru a vedea cum v-ați putea îngriji cât mai discret cu putință de copil.
Asigură-te că în şcoală există cel puțin un cuplu de adulți la care copilul tău ar putea apela, în caz de nevoie. Infirmiera de la școală, îndrumătorul de an, dirigintele, îndeplinesc de regulă aceste roluri. Asigură-te că au timp pentru a construi o relație cu el și că au capacitatea de a-i asculta traumele, fără să-l judece.
Încearcă să găsești niște activități la care copilul tău să se priceapă și astfel să fie un membru de succes al grupului din care face parte. Cursurile de muzică sau de arte i-ar putea oferi ocazii potrivite pentru a se exprima liber și s-ar putea ca ceilalți copii să accepte mai ușor diferențele dintre ei și să nu se mai simtă stânjeniți.
Educă-l să fie împotriva răutăților. Nu te-ai gândi să-ți trimiți copilul nevaccinat la școală, unde ar putea lua vreo boală. Același lucru trebuie să îl faci și când vine vorba despre critici și umilințe dureroase. Educă-l în așa fel încât să știe că este diferit de ceilalți, dar că acest lucru nu ar trebui să le permită să fie malițioși. Explică-i şi că va întâlni oameni urâți care spun și fac lucruri urâte.
Învață-l să își zică: “Acest om este rău și nu trebuie să iau personal ceea ce îmi va spune.” Există foarte multe cărți care te vor ajuta cum să îți educi copilul astfel încât să nu răspundă cu aceeași monedă provocărilor violente sau agresiunilor verbale.
Ajută-l să își dezvolte simțul umorului și găsiți lucruri de care să vă amuzați împreună.
Învață-l să evite ceea ce este de evitat. Intimidările şi jignirile pot fi dăunătoare, mai ales când vin grămadă. Învață-ți copilul cum să le evite. L-ai putea îndemna să stea în preajma unui adult de pe terenul de joacă sau lângă șoferul de autobuz. Trebuie evitate locurile unde nu există mijloace de supraveghere, ca de exemplu vestiarele sau băile comune.
Fă loc sentimentelor. Când simți că micuțul tău este supărat din cauza unei întâmplări de afară sau de la școală, fă-ți timp și ascultă-i problema. Nu reduce amploarea sentimentelor sale. Nu îi spune: E ok, ignoră-i. În schimb, dă-i de înțeles că empatizezi cu el, că îi percepi durerea și că știi cum este să fii batjocorit sau strigat pe diferite porecle.
Fii alături de el și îmbrățisează-l, dacă va dori asta. Întoarce situația în favoarea lui și spune-i că ticăloșii au o problemă, nu el.
Apelează la personalul școlii pentru a-ți ajuta copilul să învețe cum să se ferească de agresiunile de orice fel. Dacă un copil este pe punctul de a deveni independent, el trebuie să aibă capacitatea să vorbească și să împărtășească celorlalți problema sa. Câteodată este bine ca informațiile să se transmită de la un copil la altul și nu prin intermediul profesorilor.
Caută să descoperi dacă există vreo modalitate de a-ți proteja copilul în autobuz. Nu este prea raţional să te aștepți ca șoferul, care ar trebui să fie cu ochii la drum, să aibă în permanență grijă de ceea ce se întâmplă în spatele autobuzului.
Uneori companiile de transport alocă copiilor cu dizabilități scaune. Da, acest lucru îl va oblige pe copilul tău să stea în față, dar este unul dintre acele sacrificii care, până la urmă, aduc și beneficii.
Isabelle Perianu
Surse foto:
