Patrick Lencioni este preşedintele grupului The Table, companie specializată în dezvoltarea echipelor de conducere şi optimizarea organizaţională a firmelor. Printre clienţii săi se numără persoane în posturi de conducere la companii precum Cisco, Microsoft, Mitsubishi, Visa sau FedEx.
Cartea Trei indicii ale unei slujbe mizerabile are ca temă cel mai popular subiect din cariera profesională a unei persoane. Autorul a declarat că a decis să scrie această carte după ce a citit un studiu realizat de Gallup, conform căruia 77% din populaţia Americii îşi urăşte job-ul.
Aproape oricine se poate identifica cu situaţiile întâlnite în carte, chiar şi cei care şi-au ales job-ul în funcţie de pasiuni şi interese. Un job mizerabil nu este neapărat un job prost. Cineva poate să ocupe o funcţie şi să fie nemulţumit, în timp ce altcineva visează să poată avea job-ul respectiv.
Cartea urmăreşte activitatea interioară a managerilor, cât şi a persoanelor cu posturi de execuţie. Subiectul cărţii este dezvoltat cu ajutorul lui Brian Bailey, un personaj fictiv. Acesta este un fost CEO , care decide să devină managerul unei pizzerii, unde toţi angajaţii îşi urăsc jobul.
Cartea este amuzantă şi situaţiile sunt suficient de credibile, astfel încât orice CEO ar putea apela la această carte, pentru câteva sfaturi în ceea ce priveşte motivarea angajaţilor.
Cele trei semne evidente ale nefericirii profesionale sunt:
Anonimitatea. Angajatul observă puţinul interes pe care i-l acordă managerul şi faptul că acesta nu are la cunoştinţă aspiraţiile sale profesionale sau activitatea zilnică la locul de muncă.
Irelevanţa. Angajatul simte că poziţia sa nu are atribuţii semnificative şi nu are vreo influenţă relevantă asupra vieţii altora. Acesata trebuie să ştie că munca depusă are un efect benefic asupra cuiva (client, coleg, angajator).
Măsurabilitatea. Fiecare are anumite obiective care ajută la îndeplinirea activităţilor zilnice. În condiţiile în care jobul este nesemnificativ şi angajatul nu are task-uri cu un termen limită bine definit, sau cu un target măsurabil, acesta nu va şti dacă progresează sau nu, din punct de vedere profesional.
Principalul motiv al nefericii la locul de muncă este determinat în mod direct de relaţia cu managerul. În fucţie de această relaţie, angajatul paote fi fericit, mulţumit, deprimat sau chiar furios. Salariul este una dintre cele mai neglijabile variabile în această relaţiile, studiile demonstrând faptul că nici măcar un salariu mare nu aduce fericirea, în situaţia în care comunicarea dintre angajat şi superior este una problematică. Problema unui manager este aceea că nu se implică suficient în activitatea angajatului şi nu depune suficient efort pentru a-l motiva. În general managerii consideră că sunt mult prea ocupaţi pentru astfel de detalii. Există situaţia în care pur şi simplu uită faptul că şi ei au fost în situaţii similare, iar alţii se tem să să facă astfel de lucruri, deoarece cred că imaginea lor în faţa angajaţilor va avea de suferit.
Angajatul ar trebui să-şi tragă de mânecă superiorul şi să îl informeze despre aceste nemulţumiri din când în când, să îi reamintească de importanţa postului său sau să-i ceară ajutorul atunci când se află într-o situaţie confuză. Dacă în timp atitudinea managerului este tot mai deschisă, atunci cu siguranţă angajatul merge pe drumul cel bun, în caz contrar ar trebui să-şi găsească un alt loc de muncă.
Cristina Mîrzoi
