Ceaiul este băutura care se obţine prin fierberea unor plante medicinale sau aromate în apă. Acesta este folosit cu mai multe scopuri, cele mai importante fiind până la un moment-dat cele terapeutice.
Istoria ceaiului consemnează această băutură ca fiind la început un medicament, înainte de orice. Cea mai veche folosire a ceaiului aparţine populaţiei asiatice, care a înregistrat consumul ceaiului încă din secolul 10 î. Hr. În secolul al 16-lea, în timpul expansiunii portugheze, ceaiul a fost importat şi în Europa. În 1660 Catherine de Barganza, soţia regelui Carol al II-lea al Angliei a importat obiceiului servirii ceaiului şi în Marea Britanie. În acea perioadă ceaiul nu era consumat atat de mult cum este în prezent, ci abia în secolul al XIX-lea a devenit băutură consumată zilnic în Irlanda. La începutul acelei perioade, ceaiul era privit ca o băutură luxoasă care era consumată în special în procesiunile religioase sau la sărbători.
În prezent, ceaiul are două întrebuinţări. În primul rând, este utilizat pentru efectul său benefic pentru sănătate. Ceiurile din diverse plante au atât efecte calmante, precum şi de încălzire sau ameliorare a anumitor dureri. Pe de altă parte, servirea ceaiului are puternice conotaţii sociale. Nu este nouă tradiţia servirii ceaiului în grupuri mai mari pentru a cunoaşte şi alţi oameni şi a comunica. În Marea Britanie, mai ales, tradiţia servirii ceaiului datează din perioada victoriană, iar englezii ocupă locul doi la servirea ceaiului, după asiatici. Obiceiul servirii ceaiului nu mai are o la fel de mare însemnătate şi în ziua de azi în Anglia fiindcă englezii ajung să servească şi 5-6 ceşti de ceai pe zi. Oricum, pauza de ceai este o parte importantă a programului oricărei zile pentru oice locuitor britanic.
Sursă foto: www.artsconcept.ro
