Temele culinare sunt nelipsite chiar şi în filme, de la umor de restaurant la poveşti de succes ale unor bucătari speciali. Mai jos aveţi trei producţii care, cu siguranţă, vă vor înveseli ziua şi vă vor îndruma către bucătărie, pentru a experimenta minunata lumea a mirodeniilor.
Ratatouille (2007), care se traduce prin „ghiveci”, este o producţie marca Pixar, distribuită de Walt Disney Pictures. Filmul îl are ca personaj principal pe şobolanul Remy, un mare gurmand şi admirator al maestrului bucătar Augusteau Gusteau (aici cred eu că e o mică subtilitate cu privire la depăşirea propriei condiţii).
Moartea maestrului bucătar va aduce multe schimbări în viaţa micii rozătoare. Remy este un expert al condimentelor şi visul lui este să devină un mare bucătar. Acesta se împrieteneşte cu băiatul care duce gunoiul, Linguini şi îl ajută în a-şi descoperi atât drumul în viaţă cât şi adevărata identitate.
După multe obstacole cum ar fi un bucătar invidios şi lipsit de scrupule, angajaţi sceptici, şobolani supăraţi şi un critic exigent, Remy reuşeşte să câştige steaua Michelin, pierdută de maestrul Gusteau cu puţin timp înainte să moară. Ratatouille este o poveste plină de optimism, mai mult decât o simplă producţie animată. Este o adevărată lecţie de viaţă şi un îndemn în a ne urma visele, în ciuda tuturor obstacolelor.
Waiting (2005) este un film concentrat pe activitatea tinerilor angajaţi dintr-un restaurant, în special pe problemele din relaţia angajat-client, dar şi pe alte probleme precum bârfa excesivă şi glumele proaste dintre colegi. Filmul urmăreşte povestea fiecărui angajat, în special problemele personale. Este un film care te va face să râzi în numeroase rânduri la glumele proaste, majoritatea cu tentă sexuală. Deşi nu excelează în orginalitate, cred că este o reprezentare aproximativă a realităţii.
Toate personajele sunt oameni obişnuiţi, care încearcă să scape de rutina şi de mediocritatatea stilului de viaţă, prin umorul infantil. Actorii sunt foarte convingători, chiar îţi dau impresia că sunt angajaţi vechi ai acelui local. Povestea nu este menită să fie complexă, ci să te facă să râzi de cele mai banale lucruri din viaţă.
Soul Kitchen (2009) este un film altfel. În primul rând este o producţie germană, dar regizorul este de origine turcă, aşadar este evident că nu veţi avea parte de clişee americane.
Zinos este un personaj ce deţine un restaurant în Hamburg destinat clasei muncitoreşti. Acesta are probleme financiare destul de mari. Zinos este un om atât de bun încât uneori închiriază locul unei trupe de punk pentru a repeta şi unui bătrân marinar pe nume Sokrates, care se pare că nu mai are locuinţă. Aceştia nu-i plătesc niciodată chiria. Iubita îl părăseşte şi se vede nevoit să apeleze la terapie.
Pe lângă toate problemele sale, Zinos trebuie să aibă grijă şi de fratele său proaspăt ieşit din închisoare. Într-o zi acesta angajează un bucătar excentric, Shayn, care aduce nivelul de calitate al mâncării la stadiul de „haute-cuisine”. Filmul explorează ideea unui altfel de umor, lipsit de stereotipuri hollywoodiene.
Cristina Mîrzoi
