Disfuncţia erectilă este definită prin incapacitatea de a obţine şi menţine o erecţie pentru un act sexual satisfăcător.
Chiar dacă definiţia are acceptul Societăţii Europene pentru Medicina Sexualităţii, ea este totuşi insuficientă, gradul de apreciere al unei relaţii sexuale satisfăcătoare având o importanţă componentă subiectivă.
Studiile epidemiologice actuale arată o prevalenţă a disfuncţiei erectile între 5 şi 20% din populaţie, procentele mai mari fiind întâlnite la vârstele înaintate când pacienţii asociază de obicei multiple comorbidităţi.
România se situează între ţările cu procentele cele mai mari de disfuncţie erectilă în comparaţie cu ţările est-europene, în anul 2000 numărul de pacienţi cifrându-se la aproximativ 1,35 milioane; se estimează o dublare a prevalenţei până în 2025.
ISM: Cât durează un act sexual satisfăcător?
Dr. Victor Madan: Durata medie a actului sexual la bărbaţii fără disfuncţie erectilă este între 9 şi 10 minute. Peste 90% din bărbaţii cu disfuncţie erectilă consideră că fermitatea penisului este la fel de importantă ca şi durata erecţiei pentru a obţine un act sexual satisfăcător; în cazul în care disfuncţia erectilă se asociază cu alte boli (dislipidemie, diabet zaharat, hipertensiune) durata medie a erecţiei poate scădea la sub 1 minut!
ISM: Care sunt cauzele apariţiei disfuncţiei erectile?
V.M: Fiind un mecanism mediat vascular, factorii de risc care pot afecta erecţia sunt similari cu cei pentru bolile cardio-vasculare (obezitatea, fumatul, lipsa de efort fizic, hipercolesterolemia).
Disfuncţia erectilă poate avea origine multiplă începând de la oboseală cotidiană, factori ambientali sau ai relaţiei de cuplu (cauze psihogene) şi terminând cu cauzele medicale.
Dintre cauzele medicale cu influenţă asupra erecţiei, diabetul zaharat şi bolile cardiovasculare reprezintă aproximativ 75%; deficitele hormonale (în special testosteron), neurologice, tahicardia, fibrilaţia, hipertensiunea sunt alte câteva cauze ce pot genera disfuncţie erectilă.
De asemenea, tratamentele împotriva depresiei sau insomniei precum şi chirurgia pentru cancer de prostată pot avea un efect negativ asupra erecţiei. Proporţia dintre cauzele psihogene şi cele organice variază cu vârsta, la tineri predominând cele psihogene iar la cei de peste 55 de ani, cauzele organice.
Adenomul de prostată, o patologie benignă întâlnită la peste jumătate din bărbaţii trecuţi de 50 de ani prin simptomatologia urinară pe care o produce, poate determina un grad important de disfuncţie erectilă.
Faptul că vasele de sânge de la nivelul penisului au calibru mai mic decât cele de la nivelul inimii, face ca disfuncţia erectilă să preceadă, în până la 70% dintre cazuri, un eveniment coronarian.
ISM: Poate fi prevenită disfuncţia erectilă?
V.M.:Există la ora actuală multiple studii clinice care arată o scădere cu până la 70% a riscului de disfunctie erectilă la bărbaţii care fac exerciţii fizice zilnic. De asemenea, la bărbaţii obezi, scăderea în greutate şi o alimentaţie sănătoasă poate aduce îmbunătăţiri semnificative.
Renunţarea la fumat, reducerea consumului de alcool si a stresului zilnic sunt câteva măsuri ce au un efect benefic cert.
ISM: Cum se trateaza disfuncţia erectilă?
V.M.: Scopul principal în managementul disfuncţiei erectile este identificarea etiologiei acesteia.
Există în prezent numeroase mijloace de tratament pentru disfuncţia erectilă acestea ducând la obţinerea unui act sexual satisfăcător, fără însă a realiza vindecarea bolii; sunt câteva exceptii în care boala poate fi vindecată: disfunţie erectilă psihogenă, disfuncţie erectilă post-traumatică precum şi disfuncţie erectilă secundară deficitelor hormonale.
Chiar dacă în prezent doar 10% dintre pacienţii cu această patologie apelează la medic, este imperios necesar ca boala să fie diagnosticată şi tratată, alfel ea devine un important factor în alterarea calităţii vieţii pacientului.
Terapia orală cu inhibitori de fosfodiesterază (prima linie de tratament), injecţiile intracavernoase, dispozitivele de vaccum, protezele peniene, chirurgia afecţiunilor vasculare/post-traumatice peniene sunt doar câteva din metodele care se folosesc cu succes în tratamentul disfuncţiei erectile; de fiecare dată trebuie evaluate şi efectele adverse ale medicaţiei cardiologice şi antianxioase care pot determina un grad important de disfuncţie erectilă.
Din ce în ce mai mulţi tineri ajung să aibă probleme de erecţie în aceste cazuri de cele mai multe ori fiind identificaţi factori psihologici potenţaţi de stres, preocuparea excesivă pentru performanţa sexuală şi uneori chiar consumul de droguri.
Nu trebuie minimizat nici rolul terapiei de cuplu, uneori disfuncţia erectilă fiind rezultatul unor probleme complexe ce implică ambii parteneri.
Dr. Victor Madan Specialitatea: Urologie | Medic primar
Sursa foto: healthyku.com
