Inspiratia Pop art

Având ca motive principale consumerismul şi obsesia pentru celebrităţi, această mişcare artistică impresionează şi în ziua de azi prin culorile puternice, temele autentice şi reprezentanţii nonconformişti.

A apărut în  anii ’50 în Marea Britanie şi SUA, fiind o combinaţie dintre arta tradiţională şi elemente ale culturii populare (publicitate sau ştiri mondene). Farmecul acestei mişcări artistice constă în luarea unui element din spaţiul său normal şi dispunerea sa într-un univers total opus lui. Accentul se pune mai mult pe mesajul transmis şi pe atitudinea care a dus la crearea unei lucrări, decât pe artă în sine.

Dadaismul, inspiraţia pentru pop art

De la dadaism pop art-ul a împrumutat aceleaşi teme, dar a renunţat la impulsurile satirice, anarhice şi distructive ale acestei mişcări. Dezvoltarea sa în America de Nord şi Marea Britanie a fost diferită, abordarea americanilor fiind una ironică, bazată pe arta reprezentaţională. Artiştii britanici au preferat să fie mai academici, chiar dacă temele erau asemenătoare cu cele propuse de americani.

Dezvoltarea pop art-ului în Marea Britanie

Precursorii mişcării pop art sunt cei care au activat la The Independent Group (1952), o adunare formată din pictori, sculptori, arhitecţi, scriitori şi critici care abordau teme tradiţionale şi moderne.  Aceştia au fost cei care au introdus termenul de „pop art” în 1954. Din acel moment această noţiune s-a răspândit rapid.

Pop art-ul în SUA

Chiar dacă această mişcare a apărut la sfârşitul anilor ’50, momentele de glorie le-a avut în anii  ’60. În această perioadă publicitatea americană era deja influenţată de arta modernă. În acest caz, reprezentanţii pop art-ului trebuiau să fie mult mai profunzi pentru a se putea distanţa de ea. Jasper Johns şi Roger Rauschenberg sunt doi artişti care au reuşit să se facă cunoscuţi prin deranjarea reprezentanţilor Expresionismului Abstract prin picturi care reprezentau amprente, ţinte, numere sau steaguri sau încorporau în pictură obiecte şi imagini găsite şi care combinate cu uleiul pentru pictat. Această mişcare s-a numit Neo-dada şi a pavat drumul artiştilor care s-au consacrat cu ajutorul pop art-ului (ca Andy Warhol).

 Stiluri şi concepte

Pop art-ul este amestecul dintre high art (artele frumoase, destinate elitelor) cu low art (cultura populară, consumerismul). Cultura populară a început să fie un concept dominant în lucrările reprezentanţilor. Stilul, însă, era personal. Ramurile culturii populare erau prezente în fiecare creaţie, dar cu ce erau combinate depindea de fiecare artist în parte.

Evoluţii ulterioare

A urmat o adevărată mişcare în mai multe ţări (Spania, Japonia, Germania, Italia, Belgia, Olanda) până în 1970, când fascinaţia pentru pop art a mai scăzut. A apărut însă Neo-pop-ul, o mişcare artististică ce a ţinut până în anii ’90. Reprezentanţii cei mai importanţi au fost Andy Warhol (anii ’80) Jeff Koons şi Takashi Murakami, care au introdus în lucrările lor imagini reprezentative ale unor vedete sau mărci importante.

Saftiuc Anca

Surse: http://www.theartstory.org/movement-pop-art.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Pop_art