ISM: Cum ai început să dansezi şi cine a fost persoana cu un rol hotărâtor în această alegere?
Mihai Petre, dansator: Am început dansul pe la 11-12 ani, dus fiind la sala de dans de mama mea. La început nu am fost deloc încântat, eu practicând până atunci karate, dar, cu timpul, au început să îmi placă spiritul competiţional al acestui sport, fetele de la grupa de avansaţi şi aşa am reuşit să dansez tot mai bine!
ISM: Dansul impune o formă de educaţie şi o disciplină în viaţa unui copil/adolescent, care îl practică. În ce fel au percutat acestea asupra adultului Mihai Petre?
M.P.: Am devenit un pic mai riguros şi mai organizat, din unele puncte de vedere. M-a ajutat foarte mult să ştiu să îmi stabilesc obiective, pentru că, în sport, fără un planning bine făcut, nu ai cum să reuşeşti.
ISM: Îţi mai aminteşti primul tău costum de dans? Cum era?
M.P.: Prima oară am pus un costum de dans în cadrul unui concurs: erau nişte pantaloni de-ai mei de stradă şi o cămaşă împrumutată de la un coleg de grupă. Nu pot să vă spun cât de bine îmi stătea în el! Eu eram atunci la început şi încă nu aveam un costum special de dans.
ISM: Cât de importantă este fuziunea şi armonia dintre doi parteneri de dans? Ar putea să existe o colaborare profesională, atâta vreme cât cei doi parteneri, nu sunt foarte buni prieteni în viaţa de zi cu zi, sau mai rău, nu se înţeleg deloc?
M.P.: Întotdeauna trebuie să îţi respecţi şi să îţi apreciezi partenerul pentru că lucrurile să funcţioneze şi pe ringul de dans. Nu poţi face performanţă alături de cineva cu care nu te înţelegi. Există întotdeauna momente de criză, certuri, dar fondul trebuie să fie unul bun.
ISM: Poţi practica dansul în funcţie de dispoziţie, sau, dimpotrivă, dansul şi muzica induc, prin natura lor, o anumită stare, dansatorului?
M.P.: Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am învăţat de la un antrenor de-al meu a fost să-mi folosesc starea în avantajul meu. Să folosesc energia, oricare ar fi ea, pentru a dansa mai bine. Pentru a avea un dans bun, trebuie să te încarci, să te pregăteşti emoţional şi psihic înainte să intri pe ring, după care să laşi lucrurile să se întâmple, să iei emoţia de la partner, de la muzică sau din public. Fiecare dans având povestea şi istoria lui, e normal să exprime alte lucruri.
ISM: Te-ai implicat şi într-o carieră actoricească. Ce laturi ale personalităţii tale crezi că sunt mai puţin explorate în dans şi mai mult în actorie şi vice-versa?
M.P.: Încercând să învăţ câte ceva despre actorie am învăţat să fiu mai liber şi să las lucrurile să se întâmple, să trezească în mine tot felul de reacţii.
ISM: Ce impune, ulterior, câştigarea unor premii naţionale şi internaţionale în dans, din punctul de vedere al exigentei şi al aşteptărilor?
M.P.: Suntem oameni şi vrem din ce în ce mai mult. Încerci mereu să te perfecţionezi, iar asta e un drum fără sfârşit! Pentru mine, locul într-un concurs nu este cel mai important, ci prestaţia pe care am avut-o!
ISM: Poate să devină o emisiune de tipul „Romanii au talent”, un punct real de concretizare a carierei unor dansatori, despre care să se vorbească şi după ce emisiunea se termină?
M.P.: Da, chiar avem un exemplu în acest sens. Robo, unul dintre dansatorii care a făcut senzaţie în primul sezon de la “Romanii au talent”, şi-a continuat cariera şi după terminarea concursului. Pe lângă evenimentele la care a fost invitat, Robo a dansat alături de mulţi artişti din România, iar cât de curând îl vom vedea şi în cel mai recent videoclip al Innei.
ISM: Cum îi sfătuieşti pe dansatorii în devenire să îşi urmeze drumul în acest domeniu, în sensul exersării aptitudinilor la un nivel profesionist?
M.P.: În dans trebuie să munceşti enorm şi într-un mod perseverent. Important e să rezişti atât succesului, cât şi eşecului. Singura mentalitate potrivită în ambele cazuri este să te întrebi ce poţi să faci mai bine data viitoare şi să încerci să îţi faci drumul cât mai plăcut. Pentru cei care fac dans de performanţă, trebuie să nu uite că dansul e plăcerea lor numarul unu, nu rezultatul unor competiţii.
