Orice părinte îşi iubeşte copilul aşa cum ştie, cum a fost învăţat la rândul său de proprii părinţi să iubească. De multe ori se întâmplă să vedem părinţi care se plâng ca nu se înţeleg cu copii lor, argumentând că au făcut totul pentru ei, însă fără rezultate favorabile.
Este de înţeles. Este ca atunci când ne doare capul şi în loc să primim un pahar cu apă, partenerul ne invită la film. Chiar dacă intenţia lui este frumoasă, nu corespunde nevoilor noastre prezente. Aşa se întâmplă şi cu micuţii noştrii.
Degeaba îl ridici când cade, dacă el are nevoie de încurajări să se ridice singur, degeaba îl încurajezi să îşi termine tema şi îi spui că ai toată încrederea că va reuşi, când el are realmente nevoie de ajutorul tău, sau degeaba îl lauzi că nu a plâns când a căzut dacă el simte nevoia să îl mângâi şi să îl săruţi.
Pentru a creşte copii sănătoşi şi echilibraţi din punctul de vedere emoţional, trebuie iubiţi în mod necondiţionat. Doar pentru că există şi nu pentru ceea ce fac. Trebuie să ne asigurăm că ei ştiu că îi iubim “orice ar fi, indiferent ce ar face”, că se pot baza oricând pe noi, oricât de gravă este greșeala.
În literatură de specialitate, Gary Chapman & Ross Champbell au identificat cinci limbaje de iubire prin care copiii comunică.
Mângâierile fizice. Studiile au arătat că dezvoltarea emoţională este mai rapidă la copiii ţinuţi în braţe, sărutaţi, mângâiaţi, decât în caz contrar.
Foarte importante pentru toţii copii, indiferent că au sau nu ca principal limbaj de iubire mângâierile, ele trebuie să nu lipsească din interacţiunea părinte – copil încă de la naştere şi până la adolescenţă, în egală măsură la fete şi la băieţi.
În cazul în care un copil a fost identificat ca având principal limbaj de iubire aproprierea fizică, dacă aceasta este folosită pentru exprimarea ostilităţii şi a agresivităţii, cum ar fi o palmă, gesturi de ameninţare, acest lucru are un efect devastator asupra respectivului copil, mai accentuat decât la un copil, care are alt limbaj de iubire.
Cuvintele de încurajare. Adresate cu sinceritate şi corectitudine, dau un imbold pozitiv şi transmit “te iubesc” mai ales atunci când sunt spuse pe un ton cald, blând şi afectuos.
Aici putem vorbi de cuvinte de laudă, cuvinte de încurajare şi cuvinte călăuzitoare.
Lauda trebuie să fie în directă legătură cu ceva ce a făcut concret, cu un comportamnt sau cu o atitudine. Spre exemplu: atunci când ajuta o bătrână să coboare scările. Atenţie însă, dacă este lăudat prea des copilul se va obişnui, iar atunci când nu va primi laude va crede că este ceva în neregulă şi riscă să intre în panică.
Cuvintele şi tonul pe care ne adresăm pot încuraja sau descuraja, de aceea este important să învăţăm să ne adresăm calm, respectuos şi de ‘pe picior de egalitate’. Spre exemplu, în loc să îi spunem “Să îţi pui în ordine hainele, imediat!” îi putem spune “Eşti de acord cu mine că este foarte mare dezordine şi ar trebui aşezate hainele la locul lor?”
Cuvintele călăuzitoare trebuie transmise folosind un mesaj pozitiv, atunci când copilul a făcut ceva bine. Trebuie evitate interdicţiile şi comentariile ce au conotaţii negative, însă dacă acestea apar este crucial să ne cerem scuze.
Timpul acordat. Legat de acesta, este foarte important că părintele face ceva împreună cu copilul, nu neapărat evenimentul în sine şi poate fi folosit ca o modalitate de cunoaştere reciprocă.
În timp ce desfăşuraţi diverse activităţi împreună, puteţi profita şi să îl întrebaţi despre ce a făcut la şcoală, ce părere are despre ceva anume sau chiar să îi povestiţi întâmplări din copilăria şi din adolescenţa dvs. De asemenea, pentru a transmite în mod eficient iubirea noastră copiilor, timpul acordat trebuie să presupună şi un contact vizual plăcut şi plin de afecţiune.
Darurile. Dacă sunt făcute sincer şi nu în exces astfel încât să îşi piardă unicitatea, darurile pot fi o expresie a iubirii. În caz contrar, ele devin răsplată, sau mai rău, mită, copii devenind manipulatori şi materialişti.
În ceea ce priveşte jucăriile, este recomandat să fie alese împreună cu copilul (cu excepţia celor cumpărate de Crăciun, de ziua de naştere, onomastică) şi nu toate trebuie să aibă valoare educativă, atât timp cât îndeplinesc un rol pozitiv în viaţa copilului.
Copilul care are ca principal limbaj de comunicare darurile va suferi foarte tare dacă acestea se strică, se pierd sau chiar dacă sunt mutate de la locul lor.
Serviciile. Trebuie oferite atunci când copilul realmente nu poate face ceva, făcute sincer şi fără resentimente, dar, mai ales, nu trebuie folosite ca instrumente de manevrare.
Atunci când ne exprimăm iubirea folosind serviciile, oferim un model copiilor şi îi ajutăm să nu se mai gândească numai la ei şi la rândul lor să ajute alte persoane.
Articol scris de Carmen Buterchi – Psiholog
Sursa foto:
