Prima dilemă pe care ar întâmpina-o orice femeie în momentul în care ar ajunge să păşească în lumea plină de pantofi pe care designerul Mihai Albu a ascuns-o în atelierul său, ar fi dacă i-ar putea lua pe toţi acasă sau dacă s-ar putea să îi primească drept cadou. Pantofii semnaţi de Mihai Albu sunt, de fapt, nişte opere de artă individuale. Nişte obiecte decorative care se potrivesc minunat în continuarea oricărui picior. Mihai Albu ştie de fiecare dată cum să facă pentru a crea, de fapt, acele bijuterii veritabile, destinate mişcării dintr-un loc în altul.
În Stilul Meu: Vorbeşte-mi despre colecţia sezonului actual, toamnă-iarnă 2012. Care au fost tendinţele pe care le-ai urmărit şi cum ai îmbinat cu acestea, elementele personale?
Mihai Albu: Colecţia s-a numit Aequilibrium, o colecţie de concept arhitectural. Este vorba despre o dezaxare pe verticală, astfel încât impactul vizual să fie cel de… dezechilibru. Dar este doar un impact vizual, deoarece se poate merge foarte uşor cu acei pantofi, chiar dacă tocurile au nouăsprezece centimetri.
ISM: Ce ne poţi spune în legătură cu noua colecţie de pantofi pentru sezonul primăvară-vară?
M.A.: Colecţia Butterfly, este o colecţie senzuală, pentru care am ales pasteluri. Prima propunere ar fi tocurile foarte înalte, dar aceleaşi modele pot fi lucrate şi pe tocuri mai mici. Detaliile sunt aripile de fluturi şi elemente de fluturi cât şi aplicaţii care să ne inspire primăvară, bucurie, veselie şi delicateţe.
ISM: Ce materiale foloseşti cu precădere atunci când concepi modele sofisticate şi cu ce le decorezi?
M.A.: Am mai multe linii. Există linia de ocazii speciale, precum o recepţie, o nuntă, acolo unde se impune purtarea unor rochii. De aceea, accesoriile şi încălţămintea sunt de tip bijuterie, cu decoraţii de cristal, de exemplu. Aceasta este o linie spectaculoasă din punctul de vedere al ornamentelor şi al structurii pantofului, având un toc delicat, mai subţire, dar cu multe detalii. Există şi o linie de cocktail, pentru care tocurile sunt mult mai înalte, se poartă cu diverse alte ocazii decât recepţiile.
ISM: Au existat vreodată, în cariera ta, momente definitorii, care să te fi făcut să te reinventezi pe plan creativ şi să începi să explorezi tendinţe şi resurse la care, în primă instanţă, nu te-ai fi gândit?
M.A.: Cam acesta cred că este de fapt, rolul meu, să concep anumite linii inovatoare, de design, de concept, linii structurale. Încerc să mă încadrez relativ în tendinţele impuse de marile case de modă, aducând şi o abordare foarte personală. Datorită formaţiei mele de arhitect, mă joc, dacă pot spune aşa, cu diferite concepte arhitecturale pe care le transpun în designul de obiect, fie curele, genţi sau pantofi. Mă reinventez continuu. Orice compoziţie are aspectul şi structura unui adevărat fenomen arhitectural.
ISM: Care crezi că ar fi aspectele de care un designer de pantofi ar trebui să ţină cont pentru a rezulta o colecţie de succes?
M.A.: Nu aplic neapărat nişte formule inventate şi testate de alţii. Încerc să inovez în aşa măsură încât stilul personal, care poartă semnătura mea, să se impună. Este adevărat că în lume există creatori de încălţăminte care urmează anumite linii de concept arhitectural, însă niciunul nu a dus atât de departe ca şi mine acestă tendinţă, din câte am constatat. Nu îmi consolidez succesul neapărat prin crearea pantofilor cu tocuri foarte înalte, sau prin recordurile mondiale pe care le-am stabilit, pentru că nu acestea sunt piesele care reprezintă evoluţia mea.
ISM: Îţi aminteşti prima pereche de pantofi pe care ai creat-o? Cum era?
M.A.: În timpul studiilor la Arhitectură am lucrat foarte mult la Fondul Plastic. Am conceput tot felul de piese de design, de la corpuri de iluminat la piese de mobilier, dar şi încălţăminte şi marochinărie. Pe atunci lucram în special obiecte de marochinărie, genţi, plicuri, curele. Primii pantofi au fost de fapt o pereche de espadrile, aşa se numeau atunci. Nişte încălţări uşoare fără toc, unisex, din materiale textile. Varianta mea a fost însă din piele, acelaşi stil, acelaşi aspect volumetric, însă din piele, erau ceva mai tradiţionale, datorită materialului. Chiar s-au vândut multe perechi, s-ar putea spune că am avut succes.
ISM: Sunt româncele educate în sensul în care să poarte pantofi extravaganţi, sau încă există reticenţă din partea lor?
M.A.: Contează ţinuta integrală şi contextul în care vor fi purtaţi respectivii pantofi. Încălţămintea trebuie să accentueze ţinuta, dacă aceasta o cere. De altfel, o încălţăminte spectaculoasă poate să fie chiar exagerată şi neatrăgătoare dacă nu se potriveşte cu ţinuta. Există ţinute simple, normale, care pot fi scoase din anonimat printr-o pereche excentrică de pantofi. Consider că femeile din România sunt destul de documentate în privinţa modei, datorită revistelor glossy care promovează trend-uri internaţionale şi formulele lansate de stilişti celebri. Româncele ştiu să aleagă, ştiu ce li se potriveşte. Există, bineînţeles, gafe, ca de exemplu purtarea de tocuri foarte înalte în mall sau la shopping. De asemenea, cum ar fi să ai o rochie încărcată, din dantelă cu diferite aplicaţii şi să ai şi încălţămintea şi geanta cu aplicaţii? Dar acelea sunt nişte extreme care nu trebuie luate în considerare.
ISM: Cum sunt pantofii femeilor pe care le observi zi de zi pe stradă? Îţi atrag atenţia, sau te fac să te gândeşti la cum ai vrea să îi recreezi, dacă ai putea?
M.A.: Sigur că mă gândesc în mod constant la asta, dintr-un fel de defect profesional. Observ în primul rând accesoriile unei femei, observ dacă s-au încadrat bine ţinutei şi, poate cel mai important, observ atitudinea prin care respectiva femeie îşi poartă hainele.
ISM: Ai aceeaşi reacţie şi când vezi hainele şi încălţămintea bărbaţilor?
M.A.: Asta deja intră pe un teritoriu personal, acela de bărbat care se îmbracă şi poartă pantofi. Îmi atrage atenţia un bărbat care este foare bine îmbrăcat şi încălţat, sau dimpotrivă. Uneori mi-aş dori şi eu să am o anumită pereche de pantofi pe care o văd la un bărbat şi mă întreb de unde a cumpărat-o. Totuşi, comparativ, bărbaţii sunt încălţaţi mult mai prost decât femeile. Ei poartă aceeaşi pereche până se uzează, nu ştiu să o conserve, ceea ce poate să distrugă întreaga ţinută şi prestanţă.
Pentru ISM: Adelina Turcu