Televiziunea ca pasiune: interviu Cristina Țilică

Cum se vede lumea prin ochii unui producător tv cu experiență? Cristina Țilică ne vorbește despre profesionalism, ambiție și despre o bucurie absolută: îmbinarea perfectă între pasiune și profesie.

„Munca în Televiziunea Română a devenit tăria mea şi îmi ţine loc de lume. În rest, nu mai este nimic de spus, n-ar mai face parte din această povestire.” (Cristina Țilică)

In Stilul Meu: Cititorii noştri doresc să te cunoască. Dacă ar trebui să te definești în câteva rânduri, ce le-ai spune despre tine? Care este stilul tău?

Cristina Țilică: Sunt o femeie nonconformistă dar care respectă regulile! Cele impuse de societatea în care trăiesc, ale vieţii de familie şi mai ales regulile unei echipe. Îmi place să mă alătur celor care cred că pot schimba lumea, iau ca atitudine nu rămân doar pământeni pasivi. Până la urmă dacă stăm să ne gândim „lumea e cum suntem noi”.

ISM: Ce îți place să faci când ai câteva momente de respiro?

C.T.: Am bănuiala că atunci când începi să-ţi iroseşti viaţa, încerci să reintri în posesia ei. Aşa încât îmi place să fug într-un sat de munte în care nimeni nu mă ştie și să învăţ ceva nou! Da, când mă odihnesc îmi place să învăţ ceva nou: să pilotez avioane, să înot (am învăţat acum şase luni), să schiez, să cunosc locuri noi. Să plec aiurea într-un loc pe care l-am descoperit de curând (undeva, între misterioşii nori şi enigmatica Mare Mediterană, pe Coasta de Azur, se afla micuţul sat Eze – satul splendorii.

Am obosit să ascult oamenii care se plâng că nu-şi găsesc un loc de muncă (dar nu fac un curs de recalificare), am obosit să-i ascult pe cei nemulţumiţi de un produs, de un serviciu (dar nu iau atitudine) am obosit să văd oameni încrâncenaţi care îmi cer la fiecare pas să le rezolv ceva (fie şi banală programare la spital, fie să-şi alcătuiască un CV, fie să-ţi rezolve o problemă! Jurnaliştii nu trebuie să rezolve problemele nimănui. Doar să le prezinte!

ISM: Care sunt pasiunile și activitățile la care nu ai renunța, oricât de ocupată ai fi?

C.T.: Acum ca şi întodeauna, lectura, documentarea. Nu poţi să fii jurnalist dacă nu citeşti, dacă nu ai o brumă de discernământ asupra subiectului, dacă nu poţi lucra alături de mâna ta dreaptă (directorul de imagine) o stare, să o transmiţi şi altora, să simtă că sunt acolo, să-şi dorească să afle. Acum însă nu aş mai renunţa la înot, la un masaj, la timpul petrecut cu mine şi la prieteni.

ISM: Unde îți place să îți petreci vacanțele? Ce ai prefera: o croazieră all inclusive sau un safari?

C.T.: Nimic dintre cele două. Sunt o femeie mobilă, căreia îi place să descopere, nu-mi place căldura excesivă, nu-mi plac vacanţele mai lungi de trei zile în care să stau ca o caracatiţă.M-aş plictisi. Mie trebuie să-mi ţină mintea trează şi activă ceva sau cineva, mereu. Trebuie să am parte de provocări şi îmi place frumosul: munte, mare, stânci pe munte, păduri, culoarea verde, construcţiile din lemn sau piatră ori cele eco. Nu-mi plac locurile aglomerate!

ISM: Știm că Iașiul este foarte important pentru tine. Ai putea spune că este locul tău de reculegere? Ai „adoptat” Bucureștiul sau orașul natal rămâne locul tău de suflet?

C.T.: Iaşiul face parte dintr-un trecut îndepărtat iar eu nu sunt tocmai o nostalgică, ci mai degrabă o nomadă. Omul a început prin a fi nomad şi a devenit sedentar mult mai târziu. În ceea ce mă priveşte, eu nu sunt deloc o sedentară şi deci, ca şi nomadă, am venit la Bucureşti şi am încercat să-mi construiesc o viaţă aici. Altfel, am avut şi eu regrete, amintiri, dar nu-mi pot permite să trăiesc în nostalgie. Mama şi bunica mi-au sădit încrederea în valori şi respectul faţă de principii.

Din filmările şi reportajele pe care le-am făcut am înţeles că cei mai mulţi oameni sunt angajaţi într-o luptă continuă cu viaţa, cu realitatea imediată. Fac planuri de scurtă durată. Eu cred că în televiziune şi în viaţă o evaluare corectă a competențelor este foarte importantă. Lipsa responsabilităţii poate da naştere la fenomene grave.

ISM: Noi credem că lucrurile frumoase se află peste tot în jurul nostru. Depinde doar de noi să alegem să le vedem. Tu ce crezi?

C.T.: Ştiţi, nu exista o reţetă universală a succesului sau a vieţii frumoase. Povestea unui succes este şi povestea multor eşecuri. Asta e de reţinut: nu exista marş triumfal prin viaţă. Fiecare dintre noi este definit atât de pasiunile și activitățile pe care le practică în timpul liber și, în aceeași măsură, de profesia pe care și-o alege.

ISM: Cum arată melanjul dintre profesie și pasiuni/timp liber pentru tine?

C.T.: Eu cred că ziariştii sunt ca şi psihanaliştii: vorbesc tot timpul numai despre asta, vorbesc despre jurnalism aşa cum psihanaliştii vorbesc despre psihanaliză. Eu îmi descriu profesia ca pe o vacanţă perpetuuă din care înveţi. Pentru oameni a vorbi despre viaţa lor este un exerciţiu de supravieţuire, un exerciţiu în care evenimentele îşi fac loc în cascadă, indiferent dacă povestirea are o poantă finală sau nu, o structură dinainte gândită sau spusă pe nerăsuflate.

Un bun reportaj mi se pare a fi cel care te face să călătoreşti şi în care fiecare îşi poate alege călătoria, în exterior sau în interior. În „călătoriile” mele i-am avut alături pe Claudiu Petringenaru, Mihai Pătrașcu, Zomir Dimovici, Viorel Sergovici, Doru Iacovescu sau Daniel Cheorcioiu: sunt cei care au semnat imaginea la majoritatea emisiunilor mele. Sunt clipe şi momente când redactorul şi directorul de imagine se înţeleg din priviri.

ISM: Care sunt proiectele la care ai lucrat de-a lungul vremii și te reprezintă cel mai mult?

C.T.: Eu m-am format la şcoala de presă de la Iaşi. De fapt, nu exista o instituţie cu acest nume dar eu la Iaşi am lucrat în radio (din 1991) şi în presa scrisă. În 1991, doi oameni din grupul Divertis (Toni Grecu şi Florin Constantin) mi-au spus în direct la radio că ar fi momentul să-mi „schimb domiciliul”, adică să nu mai fiu un ascultător pasiv şi să vin la radio pentru a face emisiuni. Zis şi făcut!

Din acel moment pentru mine orice obstacol a devenit o provocare. N-am lăsat timpul şi oferta să treacă pe lângă mine şi în doar câteva săptămâni am obţinut prima mea emisiune radio, emisiune care se difuza la primul post privat de radio din Iaşi. Publicul nostru ţinta din acea perioadă era format din studenţi. Realizăm atunci o rubrică culturală ce prezenta evenimentele din Iaşi, cu invitaţi şi reportaje de pe teren. A urmat apoi un talk show, realizat cu Florin Constantin de la Divertis.

În 1999 am ajuns în televiziune. Venită la Bucureşti să realizez interviuri cu Silviu Brucan, Cristian Țopescu şi Sanda Țăranu am primit propunerea de a lucra la emisiunea „Culise” din TVR. Prima lecţie despre televiziune? Echipa e totul, fără echipa eşti un om mort. Au urmat alte emisiuni la care am lucrat şi am realizat de atunci zeci de reportaje difuzate la „Cu ochii-n patru, Agenţia de Plasare – Ochiul Magic apoi am devenit producător la „Filmul Festivalului Cerbul de Aur – 2003”, Honoris Causa, „România şi premiile Herder”, „Meseria vedeta”, „Atunci şi Acum”, „Joc Deschis”, „Cu ochii’n 4”, „Exclusiv – documentarele TVR”, „Ora regelui”.

ISM: Dintre interviurile pe care le-ai realizat de-a lungul vremii, care îți este cel mai aproape de suflet? Care dintre oamenii cu care ai stat de vorbă și le-ai aflat povestea te-a marcat sau a schimbat ceva în viziunea ta?

C.T.: Interviul cu Serge Moscovici, cel mai cunoscut psihosociolog european la ora actuală! Cel care a plecat din România la douăzeci şi doi de ani, cel care a introdus pentru prima dată termenul de „discriminare”, unul dintre întemeietorii psihologiei sociale. El nu a dat niciodată interviu la televiziune despre viaţa sa. Şi mi l-a dat mie, în casa lui, la Paris.

Apoi, eu am nişte oameni spre care mă îndrept când nu ştiu calea, la care mă raportez. Este vorba despre profesorul Vasile Astarastoaie, rectorul Universităţii de Medicină de la Iaşi, istoricul Mihai Răzvan Ungureanu, istoricul Alexandru Zub.

La mine s-a întâmplat un lucru ciudat: în copilărie îmi doream să vorbesc oamenilor despre oameni, în adolescenţă să fiu un bun profesor de română, iar în timpul facultăţii de psihologie să fiu un bun terapeut. La mine prima dorinţă a funcţionat mai mult în subconştient şi iată că astăzi, prin meseria care o fac, vorbesc oamenilor despre oameni pentru că oamenii sunt importanţi.

Lucrând în presa scrisă, în radio şi televiziune am dat ani din viaţă pentru că am crezut şi cred că asta îmi e datoria – să fiu acolo unde frige, arde, doare sau nu se rezolvă.

ISM: Știm că” Ora Regelui” este una dintre emisiunile recente a cărei producătoare ești. Este un proiect inedit, care aduce o perspectivă nouă. Te rugăm să ne spui mai multe despre” Ora Regelui”.

C.T.: O emisiune fără precedent în spaţiul media românesc, intitulată „Ora Regelui” este difuzată în fiecare sâmbătă, la ora 13.00, la TVR 1. Va fi o emisiune care va reflecta prezentul românesc prin prisma valorilor şi principiilor Coroanei. Vor fi prezentate imagini de arhivă despre toţi regii și reginele României, începând cu Regele Carol I și Regina Elisabeta, Regele Ferdinand, Maria, copiii acestora, Regina Mamă Elena, Regele Mihai, Principesa Moştenitoare Margareta dar şi actuale, din viaţa de zi cu zi a Casei Regală a României.

Vor apărea în emisiune oameni de ştiinţă, de artă, diplomați, scriitori precum și analiști români și străini. Emisiunea are ca scop „rescrierea” istorie României care a fost reinterpretată şi modificată în ultimii 70 de ani, mai întâi de comunişti şi apoi de regimurile care s-au succedat.

Sunt multe aspecte de lămurit, să nu uităm că şi anul trecut au apărut neadevăruri legate de abdicarea Regului Mihai sau nici acum lumea nu ştie dacă Regele Mihai a plecat cu un tren încărcat cu bogăţii, o informaţie falsă propagată de comunişti, încă din 1948.

Dar vom lămuri multe alte aspecte legate de Coroană Romană. Doar la „Ora Regelui”, vă vom readuce istoria adevărată, susţinută de dovezi şi mărturii.