„Într-un ONG rezultatele şi performanţele sunt la fel de importante ca în orice companie. Trebuie să fii lider pentru colegii tăi şi un bun manager pentru partenerii organizaţiei tale. Ca o diferenţă faţă de cei care lucrează într-o companie clasică, trebuie să ai imaginaţie şi creativitate.” (Raluca Fiser, președinte Asociația Green Revolution)
InStilulMeu: Cum a evoluat traseul dvs. în domeniul business și cum ați ajuns să vă manifestați interesul pentru o asociație de tipul Green Revolution?
Raluca Fiser: O mare parte a copilăriei şi a adolescenței mi-am petrecut-o în Germania. Am crescut, am învăţat şi am asimilat cultura şi obiceurile germane. Lucruri precum mersul pe bicicletă de acasă la şcoală, petrecerea timpului liber cu părinţii şi fratele meu, respectul faţă de mediu, economisirea resurselor precum apa, energia, colectarea deșeurilor, toate au fost cât se poate de firești pentru mine.
Nu am învățat ecologia de nevoie, nu am citit despre ea în cărţi, eu am am învățat-o acasă, într-o țară şi într-o comunitate în care aceasta era starea de normalitate.
Ani mai tarziu, atunci când am decis să încerc să construiesc ceva pe cont propriu, ecologia mi s-a părut un domeniu extrem de ofertant.
ISM: Cum ar putea să fie definit conceptul de ecologie urbană, pentru omul de rând? Cui vă adresați în demersurile dvs.?
R.F.: 90% din timpul nostru îl petrecem între graniţele oraşului în care locuim. Acasă, pe drum spre birou, în parcuri, la cumpărături, la teatre etc. De fiecare dată când facem ceva, interacţionam cu oraşul. Acest lucru nu poate fi schimbat iar urmele noastre rămân mai mult sau mai puţin vizibil, pe faţa oraşului. Ce încercăm noi să facem este să învăţăm locuitorii oraşelor să trăiască mai “verde”.
ISM: Îți poți alege o funcție de conducere sau aceasta este o poziție care te alege? Altfel spus, ce abilități și trăsături sunt esențiale unei persoane care ocupă o funcție de conducere într-un ONG?
R.F: Poţi alege şi obţine orice funcţie la care râvneşti. Asta dacă ai multă voinţa şi un pic de noroc. Dar asta nu înseamnă că urcarea pe un scaun garantează şi rezultatele bune. Cu toţii cunoaştem pe cineva care are un şef slab, nepregătit şi fără rezultate. Din păcate, spun asta pentru ce trebuie să acceptăm, lumea nu este a celor deştepţi şi dăruiţi, a celor talentaţi sau creativi, a celor cu multă minte. Lumea este mai degrabă a celor care au curajul să o revendice.
ISM: În ce măsură considerați că experiența de muncă anterioară v-a format pentru funcția din prezent?
R.F.: Am înţeles că dacă vrei să faci diferenţa, trebuie să vrei să fii cel mai bun şi să fii dispus să munceşti pentru asta. Am înţeles că trebuie să fii deschis şi să-ţi doreşti să înveţi în permanenţă. Sigur că nu a fost întotdeauna simplu, mai ales într-o piaţă care, până de curând, nu avea niciun fel de preocupare vis-a-vis de dezvoltarea sustenabilă.
ISM: Există vreun risc major pe care a trebuit să vi-l asumați în cariera dvs., până acum?
R.F.: Într-adevăr, în 2007 când am decis împreună cu Corneliu Belciug să alegem protecţia mediului ca ţintă, a fost un risc. Piaţa, la acea oră, nu era pregătită pentru astfel de publicaţii şi proiecte de CSR, toată lumea vorbea despre boom economic. Nu de puţine ori am fost întrebată, în acei ani, de ce am ales tocmai protecţia mediului.
ISM: Cum a evoluat ONG-ul încă din primul an, până în prezent, în raport cu așteptările dvs.?
R.F.: Aici trebuie să recunosc că succesul pe care l-am avut cu implementarea unor proiecte, ca de exemplu “I’Velo”, cel mai mare proiect de bike-sharing din România, ne-a luat şi pe noi prin surprindere. Sigur că orice proiect are, încă de la început, nişte ţinte cantitative şi calitative prognozate, totuşi în primul an am avut peste 220.000 de utilizatori ai proiectului, mult peste aşteptările noastre.
Am reuşit să găsim parteneri instituţionali care să ne susţină în demersul nostru şi legi care reglementează acest domeniu. Vorbesc concret despre legea 132/2010 care prevede obligativitatea colectării selective în cadrul instituţiilor publice cât şi “Legea Picnicului” ce reglementează ieşirea la iarbă verde într-un mod civilizat.
ISM: Dar pe termen lung, cum credeți că veți implementa obiectivele Green Revolution pentru următorii cinci ani, de exemplu?
R.F.: La sfârşitul primului an de activitatea ne-am spus: “ Ce e mai greu a trecut”. Acum nici nu ne mai gândim la asta. Ştim cum începe ziua noastră la asociaţie dar nu ştim cum se termină. An de an am muncit mai mult, am adus alături de noi oameni mai buni, am cerut mai mult de la noi şi de la partenerii noştri. Ne va fi mai uşor în 2013? Chiar nu am de unde să ştiu. Ce ştiu este că suntem mult mai bine pregătiţi azi să facem faţă provocărilor din faţa noastră.
Unde ne vedem în cinci ani? Tot aici şi în oraşele în care desfăşuram şi acum proiecte: Bucureşti, Iaşi, Cluj, Sibiu, Timişoara, Braşov şi Constanța. Cu o singură diferență, să avem cât mai multe proiecte începute în București, implementate şi în celelalte orase.
ISM: Cum vi se pare că receptează publicul evenimentele Green Revolution? Prin ce strategii reușiți să îi surprindeți pe oameni?
R.F: Vreţi să ştiţi care a fost cel mai des întâlnită reacţie a oamenilor atunci când au intrat în contact cu proiectele noastre? “Cum adică e gratis?” Ni s-a întâmplat atunci când am deschis proiectul I’Velo, StudentObike, Roaba de Cultura sau, cel mai recent, Green Bee. Evident, a doua reacţie a fost un mare zâmbet însoţit de “uau”, “super” sau circumspectul “sigur?” Deci cum îi surprindem pe oameni? Simplu: le oferim ceva frumos, le oferim ceva util, le dovedim că există lucruri bune în oraşul nostru, în oamenii din jur, în cei care ne sprijină.
Când am făcut centrele de bike sharing toată lumea ne spunea că o să vă fure bicicletele în două zile. Nu a fost aşa. Când am deschis Roaba de cultură, pesimiştii ne dădeau trei săptămâni. Acum, după doi ani, artiștii și trupele care vin pe scena noastră continuă să fie uimiți de ovaţii, aplauze şi de atmosfera absolut incredibilă de pe pajiştea noastră.
ISM: Cum vă puteți descrie, în câteva cuvinte, modul în care dvs., ca lider, vă raportați la cei care lucrează în echipă? Cum îi motivați?
R.F.: Este simplu. Nu le cer niciodată să facă mai mult decât fac eu. Nu le cer niciodată ceea ce eu nu am făcut sau nu pot să fac. Și respect. Respect eforturile făcute de ei, dorința lor de a creşte şi de a învăța.
ISM: Există o personalitate în lumea afacerilor, pe care o admirați sau care vă servește drept reper de profesionalism?
R.F.: Richard Branson. Am zis suficient?
ISM: În ce procent credeți că sunt luate în serios, în spațiul românesc, activitățile “verzi”? Credeți că ar fi necesar ca elevii să fie educați încă de mici în această direcție?
R.F. În măsura în care acestea au şi rezultate. Să nu ne închipuim că oamenii nu văd şi nu înţeleg. Există un simţ al lucrurilor bine făcute pe care, în opinia mea, toţi romanii îl au.
Oamenii văd şi dacă lucrurile sunt temeinic făcute. Oamenii au început să creadă în verde. Dar dacă azi construim un parc iar mâine este uscat, dacă azi plantam o pădure şi mâine e la pământ, dacă azi curăţam un câmp de gunoaie iar mâine e plin din nou, oamenii încep să-şi piardă interesul.
Şi cârcotaşi fiind, încep să spună: “Haide domnule că e doar de faţadă. Tu nu vezi, nimic nu se schimbă”. Iar asta ar fi cel mai mare eşec al nostru, indiferenţa oamenilor.
Este necesară educaţia copiilor? Uitaţi-vă la mine. Eu zic că da! Dar nu trebuie să uităm că aceşti copii sunt diferiţi de noi şi cu siguranţă cei care vor veni vor fi diferiţi de cei de azi.
Întrebarea este nu dacă trebuie educaţi ci cum reuşim să ajungem la mintea şi imaginaţia lor, la zona de interes, la inteligenţa şi voinţa lor. Asta este marea provocare: să transpui ecologia în limbajul copilului modern.
Pentru ISM, Adelina Turcu
