Apa este un mediu propice distracţiei. Te poţi scufunda, dacă eşti scafandru, poţi înota ca să te menţii la suprafaţă sau poţi să rămâi pur şi simplu la suprafaţă, în picioare, patinând (dacă apa îşi modifică starea de agregare, bineînţeles… 🙂 )
Seara trecut am fost, pentru prima oară, la patinoar. Chiar dacă mă doare în cot, la propriu, din cauza primei căzături, trebuie să mă laud că, după nici mai mult nici mai puţin de două ore în care m-am tot prăbuşit şi m-am sprijinit cu frică de mantinelă, am reuşit să mă deplasez.
Dacă într-un moment iniţial îmi era imposibil să păşesc fără să alunec de tot (şi deloc artistic), ulterior m-am împrietenit cu patinele, doar că nu am reuşit încă să le domin total. Genunchii mei au vânătăi şi tot ce m-a salvat de la dureri mai brutale a fost amortizarea umană: în majoritatea timpului am căzut peste altcineva.
Ironic sau doar realist, pot să afirm că efectele subliminale ale experienţei, au fost acelea că m-am simţit un om dezechilibrat, în viaţa de zi cu zi. Dezechilibrat şi haotic.
În contrast, trebuie să vedeţi cum arată un om fascinant şi echilibrat. Şi campion pentru asta! La patinaj artistic, ce credeaţi?
Alexei Yagudin: