Un roman de dragoste simpatic, amestecat cu multe doze de umor şi supranatural. O lectură uşoară, perfectă pentru serile petrecute acasă, alături de o cană de ceai sau de ciocolată caldă.
Autorul a reuşit să redea romantismul fără să fie siropos, acaparând cititorii cu personajele principale bine construite şi şir al poveştii interesant.
Povestea începe cu Lauren, o doctoriţă care a avut un accident de maşină în urma căruia a intrat în comă. De aici începe partea supranaturală, când protagonista reuşeşte, după mai multe luni de comă, să se mişte liber, sub forma unei fantome. Unul dintre locurile ei preferate de „bântuit” rămâne vechiul său apartament, loc unde îl întâlneşte pe Arthur, un arhitect care tocmai se mutase (şi care, în mod curios, reprezenta singura persoană din lume ce o putea vedea pe Lauren).
“Ce-o sa-ţi spun nu e uşor de inteles, e imposibil de admis, dar dacă ai vrea să-mi asculţi povestea, dacă ai vrea sa ai incredere in mine, atunci poate că vei sfârşi prin a mă crede şi asta e foarte important fiindcă eşti, fără să ştii, singura persoană din lume cu care pot impărţi acest secret”
Aşa îl întâmpină Lauren pe Arthur, atunci când acesta o găseşte în şifonier. De aici începe întreaga lor poveste, presărată cu neîncredere (în mod logic, Arthur nu a crezut din prima ca Lauren e fantomă), amuzament (au fost momente în care cei doi se afişau în public, iar Arthur părea că vorbeşte singur) şi dragoste. Alte momente amuzante au fost furnizate de Paul, prietenul lui Arthur, care l-a ajutat foarte mult pe aceasta chiar şi în clipele în care nu credea în el.
Povestea nu este lipsită de suspans, mai ales atunci când Lauren află că doctorii vor să o deconecteze de la aparate şi la sfârşit, când ea pur şi simplu dispare. Finalul nu este unul romantic, aşa cum ar fi fost normal. Este o întorsătură de situaţie neaşteptată, dar care nu dezamăgeşte.
Între cele două personaje principale există o discrepanţă destul de vizibilă. Despre Arthur aflăm cam tot ce se poate, prin aduceri aminte, case vechi sau scrisori. În schimb, despre Lauren nu ştim absolut nimic în afara faptului că are o mamă şi o soră, dar acest lucru nu ajută la completara poveştii.
Romanul este o încercare a autorului de a face cititorii să creadă în spiritualitate, miracole şi mai ales, în dragoste, lucru demonstrat de ultimele rânduri ale lucrării:
“În lungul periplu ce te aşteaptă, să nu-ţi pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ţi uiti niciodată visele, ele iţi vor fi motorul existenţei, vor alcătui gustul şi mirosul dimineţilor tale. Curând vei cunoaşte o altă formă de iubire decât aceea pe care mi-o porţi mie (mama). Când va veni ziua aceea, împărtăşeste-o cu aceea care te va iubi; visele trăite in doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri. Singuratatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc in ea n-au parfum. Iubirea are un gust minunat, aminteşte-ţi că pentru ca sa primeşti, trebuie să dai; aminteşte-ţi că pentru ca să poţi iubi trebuie sa fii tu insuţi.”
Povestea a fost ecranizată în anul 2005 (s-a numit Just like Heaven) şi i-a avut pe Mark Ruffalo şi Reese Witherspoon în rolurile principale.
Anca Saftiuc
Surse foto:
jurnalultinereifemei.wordpress.com
koko-ima.blogspot.ro