Rămânând fideli stilului deja impus, frații Jean-Pierre şi Luc Dardenne semnează o compoziţie cinematografică tulburătoare, nuanţată de o blândeţe înduioşătoare, în ciuda gravităţii subiectului.
Băiatul cu bicicleta, este un film care a câştigat un Grand Prix meritat din plin la ultimul festival de la Cannes. Filmul spune povestea emoţionantă a lui Cyric (Thomas Doret), un băiat belgian de 12 ani, plasat într-un orfelinat de tatăl său (Jérémie Rénier) care nu mai poate şi nu mai vrea să se ocupe de el.
Copilul nu are însă decât o singură idee în cap: să-şi regăsească tatăl şi bicicleta, vândută de acesta pe o sumă modestă de bani, înaine să se mute, fără a-i da fiului noua sa adresă.
Cyril face atunci cunoştiinţă cu Samantha (Cécile de France), coafeza din oraşul în care trăieşte şi tatăl său. Femeia îi găseşte bicicleta, i-o cumpără, acceptând chiar să-l primească la ea în fiecare weekend. Frizeriţa îl învaţă să-şi ţină sub control furia şi ura, iubindu-l pe cel mic aşa cum nimeni nu a mai făcut-o înaintea sa.
În ciuda unei poveşti mai degrabă simplă, asemănătoare unui basm, fraţii Dardenne au reuşit să creeze un film sincer, luminos şi profund.
Interpretarea tânărului actor principal îţi taie răsuflarea, la fel ca o cursă la vale pe o bicicletă fără frâne. Cyril caută înţelegere şi iubire cu o îndârjire şi pasiune de nestăvilit.
În ceea ce o priveşte pe Cécile de France, trebuie să ştiţi că veţi fi probabil surprinşi de pertinenţa şi spontaneitate ei: un rol făcut pentru ea. Actriţa reuşeşte să sugereze perfect vocaţia măriminoasă şi naturală care o stimulează să devină o mamă prietenoasă, protectoare şi iubitoare, fără să fi recurs la explicaţii psihologice privind nevoile copilului sau ale tatălui.
Inspirat dintr-o poveste reală, Băiatul cu bicicleta reuşeşte să te ţină prins, de la început până la final. Fraţii Dardenne îşi dovedesc talentul cinematografic, fiindcă filmul lor evită obstacolele genului, neriscând să se transforme într-o melodramă lacrimogenă.
Lavinia Tole
Sursa foto:
