Contrar aşteptărilor, glosofobia nu reprezintă teama de a fi glossy, ci teama de a vorbi în public. O teamă serioasă, am putea spune, datorită faptului că aceasta depăşeşte frica de înălţime, întuneric, intimitate, moarte sau păianjeni.
Când vine vorba despre a vorbi în public, nu doar oamenii obişnuiţi au palmele transpirate şi respiraţia superficială. Deşi pare greu de crezut, teama de a vorbi în public este o fobie prezentă şi pe la case mai mari.
Spre exemplu, Harrison Ford care pe marile ecrane a jucat rolul unui arheolog fără temeri, în viaţa reală are o problemă în a vorbi în public. Ford resimte această fobie chiar şi atunci când se află în pielea personajului său.
În aceeaşi situaţie s-au aflat în tinereţe şi alte personalităţi precum: Julia Roberts, Tiger Woods, Jimmy Stewart sau Sam Neill. Aceştia au reuşit să-şi învingă bâlbâiala generată de vorbitul în public, prin mult exerciţiu şi prin automotivare.
Dacă teama de a vorbi în public nu ajunge să fie stăpânită cu succes, aceasta poate avea urmări neplăcute, atât asupra vieţii profesionale, cât şi asupra vieţii personale.
Starea de anxietate de dinaintea susţinerii unui discurs nu este cauzată de teama de public, pe cât este cauzată de teama reacţiei publicului la spusele noastre, sau pur şi simplu de teama că nervozitatea va interfera cu capacitatea noastră oratorică, ceea ce ne va determina să ajungem într-o ipostază jenantă.
Ce e de făcut atunci când ştim că urmează să susţinem un discurs în faţa unui public şi ne temem că o să eșuăm, din cauza emoţiilor, pe care uneori nu le putem stăpâni? În niciun caz nu apelăm la metoda clasică prezentă în desenele animate: să ne imaginăm că inerlocutorii noştri sunt în lenjerie intimă!
Fără teamă în 8 paşi
1. Respiraţia profundă
Principala problemă care intervine, atunci când vorbim în public, este faptul că uităm să respirăm. Rata de respiraţie este conectată la reacţiile emoţionale. Modul cel mai simplu de a ţine sub control emoţiile, este cel de a le “păcăli”, cu respiraţia. Încrederea în sine se recâştigă prin respiraţie profundă şi concentrare, pe discurs.
2. Gândire pozitivă
Atunci când susţii un discurs, trebuie să te orientezi pe fapte reale, nu să-ţi faci scenarii cu ce nu ar putea să mearga bine. Trebuie să-ţi repeţi în minte lucururi de tipul: “Am practicat de multe ori discursul meu”, “ Sunt un expert în acest domeniu”, “M-am pregătit intensiv pe acest subiect”.
3. Claritate, nu complexitate
Oricât de tentant ar fi să introducem cât mai multe detalii într-un discurs, trebuie să ne rezumăm la a ne prezenta ideile în jurul a două, trei, puncte de interes. Nu este vorba că, dacă discursul nostru are multe informaţii, este plictisitor pentru public, ci despre faptul că ne permitem să ne relaxăm mai mult şi să nu ne facem griji pentru timpul pe care îl avem alocat.
4. Omoară frica, prin practică
Ţine discursuri! Începe cu oameni care nu te vor judeca: copii, rude, prieteni sau vecini şi începe cu câte doi, trei odată, apoi treptat vei putea susţine un discurs în faţa mai multor persoane, deoarece, cu timpul, încrederea în sine va creşte, fără să îţi dai seama. Trebuie să ţii cont de faptul că nimeni nu se naşte cu talentul oratoriei, ci cu toţii ni-l atribuim, prin exerciţiu!
5. Roagă-te!
Deşi poate părea o prostie, chiar ajută. Atunci când a fost crucificat, Iisus Hristos s-a rugat de trei ori. Răstignirea a fost o traumă mult mai mare decât vorbitul în public, chiar dacă mulţi oameni consideră că, mai bine, ar muri, decât să susţină un discurs în faţa unei mulţimi. Rugăciunea limpezeşte mintea şi dă senzaţia că totul va fi sub control.
6. Zâmbește
Un discurs nu rebuie să fie neapărat sec şi formal. Poţi începe discursul, printr-o glumă. Aşa parcă se mai destinde atmosfera şi te apropii, cumva, de interlocutori. La fel poţi proceda şi atunci când faci o gafă minoră în vorbire: să încerci să faci o glumă, însă trebuie să ai grijă cu umorul! Discursul nu trebuie transformat într-un spectacol de stand-up comedy şi nici tu nu trebuie să te transformi într-o paiaţă.
7. Nu încerca să pari altcineva
Atunci când ai de susţinut un discurs, nu încerca să te transpui în pielea altcuiva! Chiar dacă, pentru moment, vei fi orator într-o încăpere sau spaţiu deschis, vei fi tot tu şi nimeni altcineva! Încearcă să rămâi tu însăţi/însuţi şi totul va fi bine!
8. Nimic rău nu se poate întâmpla!
Trebuie să-ţi fixezi în minte ideea că oamenii cărora le vorbeşti, sunt oameni ca şi tine! Şi ei au aceleaşi temeri, prin urmare nimeni nu te va decapita, dacă vei face nişte greşeli!
Trebuie să ţii minte un lucru foarte important! Atunci când te afli în ipostaza de a vorbi în faţa unui public, te afli acolo pentru a împărtăşi cunoştinţele şi experienţa ta cu acel public şi, sub nicio formă, ca să se râdă de tine! Dacă îţi vei depăşi temerile, vei străluci în faţa acelui public!
Mădălina Adriana Cristea
Sursa foto: