Sună telefonul şi până să vezi cine este, speri să fie el/ea. Adormi rememorând micile atingeri, apropieri, săruturile de la ultima întâlnire şi te trezeşti visând tot la el/ea, fiecare gând fiind acompaniat de senzaţia de “fluturi în stomac”. Nimic nu mai există în jurul tău, mintea ta este acaparată de un singur obiect: obiectul iubirii. Nu trebuie să fii medic sau psiholog să îţi dai seama că eşti îndrăgostit.
Există mai multe clasificări ale tipurilor de îndrăgostiţi, dintre care cea a lui J.A Lee, preluată şi de Iolanda Mitrofan în cartea “Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei”, prezintă şase tipare:
Eroticul – sau romanticul, este într-o continuă căutare a partenerului ideal, iar când îl găseşte vrea să ştie totul despre acesta, va învăţa ce îi place şi ce nu îi place, îi va face surprize, nu va uita niciodată ziua de naştere a partenerului şi se va concentra pe satisfacerea nevoilor acestuia. Este monogam, rareori va avea relaţii extra-conjugale.
Ludicul – deşi preferă partenerii dependenţi de el şi care să arate responsabilitate, el este infidel, cu o imagine de sine bună, susţinută de relaţiile frecvente pe care le are şi nu se dezvăluie niciodată întru-totul partenerului. Cu toate acestea, este partenerul ideal pentru relaţiile acceptate ca trecătoare, ludicul fiind o persoană seducătoare şi surprinzătoare.
Prietenosul – crede cu ardoare în trăinicia relaţiei, îl investeşte pe partener cu toată încrederea sa şi îl priveşte ca pe cel mai bun prieten, în primul rând. Este fidel, precaut în începerea relaţiei sexuale, însă odată începută, partenerul va fi foarte apreciat.
Maniacul – dependent emoţional, trăieşte cu intensitate sentimentele de dragoste, are o stimă de sine scăzută, ceea ce îl face să devină extrem de gelos şi anxios de fiecare dată când partenerul nu se află, fizic, lângă el. În cazul unei despărţiri, se va culpabiliza şi va analiza toate întâmplările ce ar fi putut duce la ruptură.
Pragmaticul – ar putea fi numit şi materialistul, deoarece nu poate accepta dragostea fără ca ea să nu aibă şi o valoare materială. Relaţia va continua atâta vreme cât partenerul îi satisfice nevoile materiale. Când acestea nu vor mai fi satisfăcute, pragmaticul va pleca şi va căuta în altă parte ceea ce are nevoie.
Această clasificare este generală şi este greu de crezut că o persoană corespunde 100% unui singur tip. Mai mult, se consideră că o persoană poate iubi în mod diferit în funcţie de perioada vieţii în care se afla, sau în funcţie de relaţia în care este implicată.
Articol scris de Carmen Buterchi, psiholog, buterchicarmen@gmail.com
