V-aţi uitat vreodată la secundar şi vi s-a părut că timpul s-a oprit? De multe ori când ne uităm la ceas, timpul pare să stea. Chiar şi ceasurile analoge, de perete ne dau această iluzie vizuală, atunci când le privim. După pauza pe care o observăm, timpul pare să repornească.
Unii dintre noi pot crede că acesta este doar modul lor de a percepe realitatea, dar de fapt, aceasta este o experienţă normală. Psihologii au şi o denumire pentru acest fenomen, îl numesc „iluzia ceasului oprit”. Pentru a demonstra care este cauza acestui moment în care ni se pare că timpul s-a oprit, o echipă de cercetători de la Universitatea College din Londra au recreat această experienţă în laborator. Unui grup de voluntari li s-a cerut să se uite brusc la un contor digital, după câteva momente de uitat în gol. Mutarea bruscă a privirii le-a cauzat voluntarilor senzaţia unei perioade mai îndelungate de când au apărut cifrele pe contor, deşi acelea tocmai apăruseră.
Lacune de umplut
Mutarea ochilor noştri de la un punct la altul este atât de rapidă şi de automată încât aproape fiecare dintre noi aproape că nici nu-şi dă seama cand se întâmplat asta. Atunci cînd deplasăm ochii rapid de la un punct la altul există o pauză de un moment în experienţa vizuală. Putem simţi acest lucru şi dacă întindem mâinile şi ne deplasăm privirea între degetele arătătoare. În timp ce mutăm privirea de la stânga la dreapta ar trebui să fim capabili să detectăm un moment aproape imperceptibil de întuneric în care semnalele vizuale ne sunt întrerupte. Aceasta este întreruperea în conştiinţă care ne dă iluzia ceasului oprit. Mișcările rapide ale ochilor creează o pauză în informații, care trebuie să fie acoperită. Creierul, pentru a nu ne face să simţim lipsa semnalelor vizuale, umple pauza de informaţii cu ceea ce urmează exact după.
În mod normal, momentul de pauză a semnalului vizual este nedetectabil, dar dacă se întâmplă să ne mutăm ochii la ceva care se deplasează cu regularitate precisă – cum ar fi un ceas – vom observa această pauză în forma unei secunde foarte lungi. În acord cu această teorie, echipa de la UCL a aratat, de asemenea, ca mișcările mai lungi ale ochilor duc la pauze mai lungi cu „ceasul oprit”. În acelaşi mod apare așa-numita „iluzia telefon mort”, care apare atunci când ridicați un telefon de modă veche și prinde o pauză inițială în cadrul tonului, care pare să dureze mai mult decât la celelalte.
Acestea, precum și alte iluzii arată că experiența trecerii timpului este construită prin intermediul percepţiei noastre. Ceea ce experimentăm este cea mai bună presupunere a creierul nostru despre lume şi din acest motiv suntem îndreptăţiţi să credem că nu vom ajunge niciodată să cunoastem în mod real timpul.
Anca Antofie
Surse foto:
http://sabiansymbols.typepad.com
http://www.guardian.co.uk