Dan Năstase, unul dintre regizorii tehnici de la teatrul Odeon, ne-a primit în pauza dintre două repetiții să ne răspundă la o serie de întrebări cu privire la personalitatea, cariera sa şi la importanța teatrului în societate. Mai jos puteți citi prima parte a interviului în care dl. Năstase ne-a vorbit despre începuturile lui în teatru, spectacolele la care lucrează în prezent, importanța teatrului în viața societății, provocările meseriei și sursele sale de inspirație.
1. De câţi ani lucraţi la teatru?
Din 1982, sunt 30 de ani.
2. Care a fost primul job al dvs in teatru?
Eu am fost student la Facultatea de Construcţii şi pentru că făceam sport la Clubul Rapid am văzut un afiş în poarta Teatrului Giulesti pe care scria “Căutăm mânuitor decoruri”,ăstora li se mai spune şi maşinişti. Eu care nu prea aveam chef de o facultate tehnică, mi-am făcut un CV, m-au sunat şi în momentul acela am abandonat şcoala, m-au exmatriculat bineînţeles de la absenţele nemotivate. Şi-am stat aşa vreo 3 ani, ca maşinist, ca mânuitor de decor; mi-a plăcut foarte tare. Eu visam la chestia asta de când vedeam spectacole la Teatrul Bulandra şi se făceau schimbări de decor si de recuzită la vedere şi chiar mi-am dorit foarte mult sa fiu în bucatăria teatrului. După care, urmând să rămână un post de regizor tehnic liber, pentru că ieşea la pensie Titi Cărbunaru, unul dintre cei mai tari regizori tehnici din ţară la ora aceea, mi-am exprimat eu dorinta de a face această meserie. Ieşind la pensie Titi a zis “Dom’le, îl las pe ăsta în locul meu.” și “ăsta” eram eu. Şi m-a pregătit, am stat lângă el vreo doua luni. În ’90 m-am întors la teatru. și m-am reangajat după o absență de câțiva ani în care am fost plecat în străinătate şi foarte târziu m-am decis, pe la 35 de ani, cred, să mă duc la facultate şi să fac regie artistică şi eu, pentru că îmi doream. Apoi am rămas tot pe postul ăsta, dar m-am ocupat şi de regie artistică, cu elevi, cu fel şi fel de amatori şi corecturi la ce idei pe care le aveau ei aşa, ca să se închege un spectacol cap coadă.
3. Sunteţi şi profesor?
Nu, eu am mai făcut un master la UNARTE, la Istoria şi Teoria Artelor, în 2010 l-am terminat. L-am făcut la stat, la buget ca să zic aşa. La Academia Luceafărul, facultate particulară, am făcut regie artistică. La ITA, la master, am făcut cursuri de pedagogie, dar pentru educaţie plastică, la asta am eu diplomă. Educaţia plastică este “desenul” de altă dată. Acum sunt şi manuale, eu nu ştiam, noi nu aveam când eram eu la şcoală.
4. Ce post ocupaţi în prezent?
Din ‘82 m-am angajat la Teatrul Giuleşti şi cam din ’84 – ’85 sunt pe postul de, la noi se cheamă aşa, regizor de scenă sau culise, regizor tehnic şi la televiziune se cheamă regizor de platou. Regizorul artistic lucrează în repetiţii,cu actorii, scenele dintr-un anumit spectacol, la un anumit moment, sunt intervenţii tehnice şi atunci noi venim cu sugestii, propuneri pentru că asta este experienţa noastră. Noi, regizorii tehnici, coordonăm toate manevrele tehnice implicate în spectacol, adică sunet, lumină, tehnicul de scenă care înseamnă maşinişti, recuziteri. Noi avem un text al spectacolului cu toate schimbările, cu tot ce înseamnă plantaţia decorului, lumina, semnalele care se dau când se schimbă lumina, sunetul, momentul când trebuie atenţionaţi oamenii. Noi coordonăm totul, de la începutul spectacolului, cu chemarea publicului în sală, până la terminarea lui. Noi suntem responsabili de tot ceea ce se întâmplă. Deci calităţile noastre trebuie să fie muzicale, să ştii când se ridică cortina, pe o anumită frază muzicală, să ştii când să dai semnalul la manevrele de schimbare,decor lumini sunet,etc. Trebuie să ai atenţie distributivă, stăpânire de sine, calm. În timpul spectacolului noi stăm în culise, unde avem un pupitru de comandă, mai nou avem walkie-talkie şi trebuie să avem legătură cu sunetul, cu maşiniştii pentru a-i coordona. Avem limbaj scurt, nu discuţii ca la cafenea. Îi cer muzică, îmi dă muzică, şi eu ştiu pe ce frază muzicală trebuie să ridic cortina, şi omul e la cortină, maşinistul are şi el cască. Şi la intrarea actorilor în scenă trebuie să fiu atent, să îi chem, dacă e cazul şi oricum regizorul tehnic este amplasat la intrarea în scenă din foaierul actorilor, ca să îi văd dacă au venit sau nu au venit, să nu alerg de nebun după ei şi să treacă scena în care trebuie să fie şi să îşi încurce partenerii .
5. Ce alte posturi aţi mai avut până acum în teatru?
A fost cel de mănuitor de decor, maşinist şi ăsta. În rest, participant în proiecte.
6. La ce spectacol lucraţi în prezent? Pentru ce proiecte va pregatiţi în viitoarul apropiat sau îndepărtat?
Acum lucrez la două spectacole de dans contemporan, doi coregrafi, două spectacole diferite, nu sunt legate unul de celălalt, ţin aproape o oră fiecare. Și dansatorii, şi coregrafii sunt absolvenţi de UNATC la secţia Coregrafie. Unul dintre aceste două spectacole a fost spectacol de master al unuia dintre coregrafi şi acum ei o să-l joace la Odeon, după ce am făcut şi noi nişte repetiţii, ne-am reglat si noi tehnicul după nevoile lor cu oamenii mei.
7. Care este cea mai mare provocare a profesiei dvs in prezent?
Îmi plac spectacolele foarte complicate tehnic pentru că îmi place să coordonez manevre care ţin de precizie, ţin de prestanţa spectacolului, în sensul că au un efect deosebit pe lângă ceea ce se întâmplă artistic. Suportul ăsta tehnic ajută spectacolul să iasă în evidenţă sau să sublinieze anumite momente care sunt foarte bine receptate de public. În principiu asta e, îmi plac lucrurile complicate şi să fie multe manevre care, bineînţeles, să iasă bine.
Dar accidentele de care mi-aţi spus mai devreme vi se par provocări?
Da, pentru că trebuie să ştii să ieşi din încurcătură fără ca publicul să îşi dea seama.Să aibă senzaţia că aşa a fost gândit acel moment din spectacol.
8. Cine sau ce vă inspiră?
Practic, ca să-ţi spun, pe mine mă inspiră orice. La noi nu există o rutină, pentru că de fiecare dată e altceva, de multe ori cu alţi oameni, cu alţi regizori, deşi avem o echipă artistică permanentă, angajată: atât actori, un regizor, mai e angajat şi un scenograf. Colaborăm şi cu ei, dar de regulă vin foarte mulţi din afară. Găsesc inspirație atunci când ceva nu merge bine şi repar, sau ceva ce e chiar foarte bine şi mai vin cu ceva in plus. Atunci când văd că toţi participanţii la piesa în repetiţie au lecţia învăţată, parcă sunt mai atras.
9. Povestiţi-mi o zi obişnuită din viaţa dvs.
Cum să vă spun, programul nostru se face în principiu pe o lună, adică a spectacolelor şi repetiţiilor. Noi suntem trei regizori tehnici şi ne împărţim pe spectacole, alea care sunt în repetiţie, care apoi odată scoase la public le luăm, cum am spus, în custodie. Şi doar regizorul tehnic care l-a luat, ăla îl face el, e al lui ca să zic aşa. Dar dacă eu nu prea am repetiţii, vin seara la spectacol dacă sunt spectacolele mele.
Deci o zi de lucru asta înseamnă, repetiţiile, cum am zis şi seara, dacă am spectacol. Dacă nu am repetiţii vin doar la spectacole şi orice altă activitate, un spectacol de lectură, la noi mai sunt şi lansări de carte, mă rog, se fac micile aranjamente, două proiectoare, fond sonor, dacă e cazul.
10. Mai este important teatrul (în viaţa oamenilor, pentru societate)? De ce credeţi că este important?
Da, este, eu aşa zic…că este. În primul rând sunt meserii diferite, actor de televiziune, actor de cinema şi actor de teatru. Publicul are o altă atitudine față de actorul de teatru, care este în faţa lui, adică este live. Altceva e la televizor, alta e să vezi un film pe format DVD sau la cinema. Acolo nu se întâmplă nimic, adică emoţia pe care ţi-o transmite un spectacol de teatru, fie el dramatic sau liric, operă, operetă sau de dans, e alta. Una e să vezi un spectacol de teatru la televizor şi alta e sa fii în sală. Sunt spectacole de teatru pentru televiziune, dar eu cred că oamenii au nevoie de emoţia asta pe care o transmite actorul.
11. Ce tipuri de proiecte vă fac cea mai mare plăcere? Care sunt proiectele dvs. de suflet? Povestiţi-mi un pic despre ele.
Eu în general nu pot să am proiectele mele pentru că eu trebuie să mă pliez pe proiectele altora, ale regizorului artistic spre exemplu, pentru că el îşi alege scenograful cu care lucrează, pentru că ei discută în ce registru, în ce cheie pun un anumit spectacol şi cum ar vrea el decorul, şi ăla vine cu participarea lui personală. Eu trebuie să mă pliez pe ei, şi da, mie-mi place să lucrez cu oameni care au proiecte îndrazneţe sau susţinute să zicem, într-un fel şi artistic, şi ca idee. Eu mă pot adapta foarte uşor, adică e ca şi cum mi s-ar da o temă şi eu trebuie să o rezolv, să o fac.
12. Cu ce actori vă place să lucraţi?
Lucrez cu orice actor. N-am preferinţe. L-am iubit foarte tare pe Radu Beligan şi am ţinut foarte tare la el, dar n-am mai avut contacte cu el de ceva timp. Profesionismul lui m-a fascinat, venea la teatru cu mult timp înainte, cu vreo două ore. Acum sunt foarte mulţi actori, dar erau şi înainte, care vin cu 10-15 minute înainte de începerea spectacolului, vin în viteză chiar la începerea spectacolului, mai întârzie. Nu, ăsta era un actor aşezat, disciplinat, îşi bea ceaiul, se îmbrăca, se machia, îşi mai citea rolul, mai vorbea cu noi, îşi respecta meseria. În general actorii ăştia îmi plac foarte mult, pentru că, aşa cum Titi Cărbunaru spunea, “ Băi, în primul rând nu te scuza în faţa mea, tu în primul rând trebuie să te respecţi pe tine şi meseria pe care o faci, dacă nu te respecţi pe tine şi meseria asta atunci eu ce să fac? Eu te scriu pe tine în condică. Asta e tot.Şi tu ce faci? Aşa vrei să-ţi faci profesia?”. Zicea o chestie foarte bună, am înţeles şi asta. Îmi plac oamenii care ştiu ce vor, care sunt disciplinaţi, care sunt concentraţi pe ce au de făcut şi fac lucrurile să meargă unse, să existe coerenţă, ca în orice. Să nu te împiedici de indisciplină, de lipsa asta de coerenţă, să se fragmenteze lucrurile, să nu ştii ce ai de făcut mâine şi ce ai făcut azi e greşit, că de fapt ai gândit tu prost. Nu, treaba trebuie să meargă unsă, să simţi că participi la ceva care se naşte, începe să crească, ca apoi când ajunge la public, să se bucure lumea de ce vede.
În continuare va apărea un material cu sfaturile regizorului tehnic Dan Năstase pentru aspiranții la acest post.
Anca Antofie
