Multe mame care lucrează cu normă întreagă nu își pot permite, din motive financiare sau profesionale, un concediu de maternitate prelungit și din această cauză s-a creat în rândul acestora un sentiment de vină pe motiv că nu își alăptează copiii pe perioada de timp recomandată de medicii specialiști.
Acum 46 de ani, când fii mei gemeni s-au născut, presiunea alăptării pe o perioadă de cel puțin șase luni, nu era la fel de mare precum este astăzi. Cu toate acestea, m-am simțit puțin vinovată că nu am putut face acest lucru, din cauza faptului că perioada mea de maternitate nu era atât de lungă. Dar natura a avut un plan diferit.
Când eram însărcinată în șapte luni am aflat că am gemeni, iar în momentul respectiv doctorul mi-a recomandat să încetez să mai lucrez dacă nu vreau să am parte de o naștere prematură. Într-un final, băieții mei s-au născut prin cezariană. În urma acestei intervenții, am dezvoltat o infecție în zona uterului și am fost despărțită de copii pe o perioadă de opt zile, timp în care aceștia au fost hrăniți cu lapte praf.
Când am plecat din spital, fiecăruia dintre băieți i se dădea lapte praf la un interval de patru ore, iar eu aveam lapte mai puțin de jumătate decât le era necesar copiilor mei. Doctorii îmi dădeau sfaturi contradictorii. În timp ce obsteticianul îmi spunea să îi alăptez și că laptele va reveni, pediatrul îmi spunea să uit de alăptare și să le dau lapte praf, altfel le va fi foame și vor plânge la fiecare două ore, copiii vor pierde din greutate, iar eu mă voi simți mizerabil.
După mai multe zile în care am plâns în permanență și nu știam ce să fac, m-am decis să combin cele două sfaturi: prima dată îi alăptam, după care le dădeam lapte praf, astfel încât să le ofer suficientă mâncare.
În ziua de astăzi multe femei lucrează cu normă întreagă și puține dintre ele își permit un concediu de maternitate fără plată, lucru pentru care găsesc dificilă alăptarea copilului pe o perioadă de șase luni, dacă nu chiar imposibilă.
Specialiștii au asociat eșecul alăptării cu riscul de a fuma în timpul sarcinii, la care se adaugă stresul și vinovăția pe care mamele o simt pe motiv că nu pot fi mai mult timp alături de copiii lor. Recent am vorbit cu o femeie care lucra într-o agenție federală în Michigan, care avea discuții zilnice cu diverse femei despre luptele lor în procesul de alăptare și despre presiunea pe care specialiștii o au asupra lor.
Hanna Rosin, mama care a alăptat trei copii a scris în The Atlantic în anul 2009 că alăptarea este un angajament destul de serios care presupune să ai mult timp la dispoziție. Atunci când oamenii spun că alăptarea este ușoară, aceasta este ușoară doar pentru femeile care au ceva mai mult timp la dispoziție.
Chiar și mamele care au decis să își alăpteze copiii pe o perioadă mai lungă de timp au renunțat la multe lucruri pe care le făceau înainte de a deveni mămici: somn, exerciții, prieteni, viața de cuplu, grija copiilor mai mari sau întreținerea casei. Alăptarea are puține beneficii, mai ales atunci când intervin: stresul, diverse probleme în familie și în viața de cuplu, datorate lipsei de atenție pe care mama ar trebui să le-o acorde și celorlalți membrii ai familiei.
Recent, în Scoția a fost făcut un studiu cu privire la perioada de alăptare potrivită unui copil, având în vedere toate dificultățiile cu care o femeie se confruntă și premisa conform căreia un copil trebuie să fie alăptat cel puțin șase luni.
Autorii au concluzionat spunând că „șase luni de alăptare trasează un obiectiv destul de nerealist și de neatins de către multe mame, iar promovarea acestei idei îi face pe părinți să se simtă vinovați că nu pot acorda mai multă atenție bebelușului lor.”
Autorii au recomandat că ar fi mult mai bine dacă specialiștii ar avea discuții deschise cu părinții în vederea unui regim alimentar potrivit pentru întreaga familie și în mod particular, pentru bebeluși.
Ionela Văcaru
Sursa articol: well.blogs.nytimes.com
Sursa foto: breastfeedingchild.com
