Inteligenţa artificială
Dezvoltarea tehnologiei a marcat dezvoltarea dispozitivelor automatizate. S-au construit maşinării care în baza unor sisteme de reguli să acţioneze asemenea oamenilor. Acest lucru a dus la apariţia unei noi ştiinţe care se ocupă de asemănările dintre cogniţie şi memoria calculatoarelor.
Este problematic cine anume execută calcule sau mişcări, având în vedere că maşinăriile de astăzi sunt produsul muncii umane, dar efectuează totuşi calcule care adesea sunt peste capacitatea oamenilor de a le înţelege. În studiul inteligenţei artificiale se urmăreşte posibilitatea percepţiilor şi a gândirii în sfera modelelor computaţionale datorită faptului că acest tip de inteligenţă simulează comportamentul uman.
IA operează cu analiza logică şi lingvistică, componente ale computerului precum memoria, dar şi cu alte sisteme de prelucrare asemenea dispozitivelor de dirijare. Ceea ce este necesar unei maşinării cu inteligenţă artificială sunt reprezentarea, procesarea limbajului natural, un raţionament automat pentru a putea folosi informaţiile memorate şi desigur, învăţare automată, cu ajutorul căreia procesul de învăţare să fie unul continuu. Această ştiinţă are la bază domenii ca flosofia, matematica, psihologia, lingvistica şi ingineria calculatoarelor.
Ea este întâlnită nu doar la roboţi sau sisteme de traduceri, ci şi în lucruri obişnuite precum programele cu care jucăm şah, cele pentru recunoaşterea scrisului şi a figurii, în fond tot ceea ce ţine de planificarea automată. Inteligenţa artificială a fost dezvoltată de-a lungul a două perioade. În prima s-a produs modelarea proceselor cognitive iar în cea de a doua a avut loc simularea procesării informaţiei semantice.
Din această dorinţă de a apropia cât mai mult structura maşinăriilor de cea a oamenilor, ca în cazul hibrizilor, s-a făcut apel la limbaj, caracteristică deosebit de importantă în evoluţia omului. Limbajul implică abilitatea de a înţelege şi de a crea anumite legături complexe în vederea adaptării elementelor învăţate.
În acest fel, construirea unor maşinării care să imite inteligenţa umană a adus cu sine şi anumite probleme.
Dacă în procesul de creştere, omul operează cu intuiţii şi alte astfel de judecăţi, maşinăriile operează cu ceva care simulează deducţia, prin intermediul algoritmilor. Astfel, computerul poate rezolva spre exemplu puzzle-uri, asemenea oamenilor.
Omul este un agent care percepe mediul. Datorită senzorilor prin care percepe mediul, acesta acţionează. Omul este un agent inteligent uman, care relaţionează cu mediul prin organele de simţ.
Agenţii robotici în schimb, utilizează camere montate pentru simularea vederii, microfoane, precum şi motoare sau unde infra-roşii. În ceea ce priveşte mişcarea, roboţii cu inteligenţă artificială sunt învăţaţi să manevreze obiecte, să le localizeze şi să îşi exercite asupra lor anumite capacităţi.
O problemă pe care o implică acest subiect este aceea că inteligenţa artificială nu poate implica ramura imaginaţiei sau pe cea a intuiţiei. Această intuiţie şi imaginaţie artificială sunt speculate ca fiind componente artificiale care ar putea totuşi să evolueze.
Astfel, ele ar filtra informaţii bazate pe conţinutul emoţional al oamenilor. S-a încercat găsirea asemănărilor dintre creier şi memoria computaţională pentru a se putea demonstra că cea din urmă poate fi dezvoltată în aşa măsură încât să ajungă să o înlocuiască pe cea dintâi.
Biologia
Capacităţile neuronale au fost considerate similare circuitelor electronice. Creierul a devenit un organ care operează cu sistemele binare zero şi unu. Prin intermediul neurologiei, s-a renunţat la ipoteza biologică, creierul părând astfel uşor de înlocuit sau imitabil.
Psihologia
În ideea că mintea poate fi comparată cu dispozitivele de operare cu biţi, se consideră că informaţiile pe care le avem despre lume constă în diferite tendinţele sau credinţe. Folosirea simbolurilor are loc în baza unui context, motiv pentru care nu deţinem sensuri individuale.
Etica
Inteligenţa artificială aduce eticii noi probleme, această disciplină tratând IA la început drept un rival pentru umanitate. De asemenea, se pune problema libertăţii, a drepturilor pe care ar trebui să le aibă să zicem, un robot cu inteligenţă artificială în momentul în care acesta s-ar adapta activităţilor societăţii, asemenea celor din filmele şi literatura SF.
Dincolo de progresul tehnologiei se măsoară puterea acesteia, care conform unor ipoteze ar putea depăşi capacităţile omului. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, rezultatele ar putea fi catastrofale, chiar dacă principalul scop al IA a fost venirea în ajutorul oamenilor.
În ciuda progreselor realizate până astăzi în domeniul calculatoarelor, IA deţine încă anumite lipsuri. Acest lucru se datorează faptului că nu este pentru moment posibilă o bună înţelegere a felului în care funcţionează creierul uman, pentru a se putea apoi reproduce în sfera artificială.
Dincolo de problemele generate de natura minţii, urmează să fie în continuare dezbătute posibilităţile de a crea maşinării inteligente care să aibă inteligenţa umană, reuşind astfel să recunoască figuri şi să îşi reprezinte cu uşurinţă mediul înconjurător.
Carla Schoppel
Surse foto:
