Începând cu data de 25 ianuarie a.c., „Gazeta Sporturilor” le-a adus cititorilor o nouă serie de cărți de psihologie practică (apăruta la Editura Trei).
Este vorba despre câteva volume, scrise de specialişti de clasă mondială, care au putut fi găsite, în fiecare miercuri, la chioşcurile de ziare, împreună cu „Gazeta Sporturilor”. În plus, cărţile se achiziţionau la un preţ cu 50% mai mic decât cel obişnuit.
Cărţile se adresează „tuturor persoanelor, care acceptă ideea, ca omul are şi psihic, nu numai corp şi minte, şi care vor să se cunoască, mai bine, pentru a trăi, mai plăcut, mai eficient, cât mai aproape de maximul posibilităţilor lor”, afirma prof. Vasile Dem. Zamfirescu, coordonatorul seriei de psihologie practica într-un interviu, acordat GSP.
Primul titlu al seriei a fost „Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău”, semnată de Alain Braconnier.
Medic, psiholog, psihanalist, Alain Braconnier predă la Universitatea Paris V şi conduce centrul de psihoterapie Philippe-Paumel din Paris. Printre volumele sale, publicate, se numără „Le Sexe des émotions”, „Le Guide de l’adolescent”, „Petit ou Grand Anxieux”, şi, mai recent, „Leş Filles et leş Pères”.
Alain Braconnier se adresează mamelor, care ar putea fi tentate să culpabilizeze, să se confrunte cu întrebări asupra atitudinilor lor faţă de proprii descendenţi.
El oferă îndrumări, sfaturi pentru a înţelege dorinţele, emoţiile fiilor lor. Aceste sfaturi permit băieţilor, să se simtă „confortabil”, „bien dans leur peau”, pentru a-l cita pe însuşi autorul, chiar datorită dragostei materne.
„O carte, clasică, menită a deculpabiliza mamele. „Nu vă mai stăpâniţi, lăsaţi-vă în seama dragostei faţă de fiii voştri”, iată mesajul principal al volumului „Mère et Fils”.
Mamele iubitoare şi puternice permit băieţilor lor să devină, în egală măsură, puternici şi sensibili.” Este cu adevărat frumos şi atât de real. Toate mamele ar trebui să se regăsească, aici.
Dacă relaţiile, care unesc fiii de mama lor, au provocat, dintotdeauna, reprezentări simbolice sau imagini contrastante, Alain Braconnier susţine că dragostea unei mame este o sursă de binecuvântare. O carte, ce se adresează tuturor acelora care sunt tentate să suprime această legătură naturală de iubire cu băiatul lor.
Niciodată, o mamă nu îşi iubeşte fiul prea mult, dar, pentru că acesta să se simtă bine şi capabil de a iubi, trebuie, oare, ca mama să fie o prezenţă caldă sau, mai degrabă, discretă şi capabilă de a-şi reprima, uşor, dragostea?
Chiar şi în prezent, multe mame se simt vinovate de faptul, că arată băieţilor lor dragostea ce le-o poartă. Ele se tem, că favorizează „un Oedip mult prea puternic”. Dar, departe de a fi un obstacol sau o povară, dragostea unei mame faţă de fiul ei reprezintă nu numai o necesitate, o nevoie fundamentală, ci o condiţie a echilibrului şi a succesului său, ca bărbat.
„Deoarece mamele puternice şi iubitoare permit băieţilor lor să devin puternici şi sensibili” (A. B.)
Conform, „Le Figaro littéraire”-„Alain Braconnier reabilitează, într-un frumos eseu, modelul mamei, exagerat de protectoare, care, până acum, fusese denigrată”.
De mai multe decenii, indiferent ce făceau, mamele erau considerate vinovate, ab initio. Dificultăţile şi neajunsurile din capetele dragi ale micuţilor aveau, în mod natural, o singură origine: legăturile mult prea strânse, care uneau mamele de copiii lor şi, în special, de fiii lor.
În copilărie, există problemele legate de somn sau de pofta de mâncare; mai târziu, teama de a merge la şcoală, comportamentele indisciplinate, turbulenţe, sau, dimpotrivă, o timiditate excesivă; în cele din urmă, în adolescenţă, incapacitatea de asumare personală sau provocările obişnuite, întâlnite la această vârstă.
Acest punct de vedere rapid a condus şi continuă să conducă multe mame la a se întreba asupra genului de iubire, pe care au dreptul să o resimtă sau să o exprime.
Teoria psihanalitică, exportată „în afara zidurilor”, reluând formula lui Jean Laplanche, a invadat sfera culturală şi educativă. La acest nivel, ea merită mai mult decât o recenzie critică.
„Atenţie la Oedip…”
De obicei, formulată pentru mame, vis-à-vis de fiul lor, decât pentru taţi, vis-à-vis de fiica lor, este prima ameninţare „proferată”. Câte mame nu au auzit-o! „Doamnă, dacă îţi iubeşti, astfel, fiul, Oedip-ul său va fi mult prea greu de suportat!”
Oare, femeile trebuie să se simtă, cu adevărat, vinovate de iubirea, resimţită pentru fiii lor, şi de dorinţa, de multe ori, intimă, de a-i proteja împotriva riscurilor vieţii?!!
Doina Ana Butman