Aromaterapia are ca scop vindecarea unor afecţiuni prin intermediul uleiurilor volatile. Pentru a-şi face efectul cât mai bine, este necesar să folosim uleiuri naturale pe care, absorbindu-le, sistemul circulator să le direcţioneze acolo unde este necesar.
Uleiurile volatile au scopuri precise, urmărind să calmeze orice disconfort. În momentul în care inhalăm vaporii, sistemul nostru limbic este stimulat, motiv pentru care schimbările emoţionale şi fizice au loc imediat după expunerea la arome.
Deşi uleiurile volatile pot fi achiziţionate din comerţ, putem să ne facem propriile seturi de arome. Pe lângă lămpile de aromaterapie, avem nevoie de puţin timp, imaginaţie şi, desigur, de câteva mici ingrediente, pentru a da viaţă uleiurilor.
În primul rând, avem nevoie de câteva recipiente sterilizate, de preferat, sticluţe cu capac. Apoi putem alege dintr-o gamă largă de plante, care vor constitui ingredientul principal.
Putem opta fie pentru lavandă, mai ales pentru că alungă moliile şi ne face somnul mai liniştit, fie pentru paleta bogată a naturii, în funcţie de zonele pe care dorim să le armonizăm. Putem folosi flori, rădăcini, ramuri sau muguri, în funcţie de concentraţia de ulei din fiecare plantă.
În al doilea rând, trebuie să hotârâm cărui scop îi este destinată prepararea uleiului aromatizant: dorim un ulei cosmetic sau unul alimentar? Pentru primul caz, vom putea folosi atât ulei de măsline cât şi ulei de corp, care va da o aromă deosebită produselor cosmetice.
Putem folosi plante uscate sau proaspăt culese. Deşi conţinutul de ulei al plantelor este mai mic când acestea sunt uscate, avantajul uscării prealabile este acela că vom putea folosi o cantitate mai mare de plante pentru fiecare sticluţă.
Este necesar ca uscarea plantei să fie făcută treptat, fără a o expune direct la razele soarelui. Mai mult, dacă alegem să uscăm ingredientul în camere răcoroase şi ferite de lumină, atunci el va reţine o mare cantitate de esenţă.
Primul pas este acela de a aşeza plantele în sticluţe. Apoi turnăm uleiul peste, asigurându-ne că am umplut sticluţa şi că i-am strâns bine capacul. De regulă, se folosesc două treimi de ulei şi o treime de plante.
Sticluţele trebuie lăsate într-un loc călduros. Acesta poate fi un loc expus razelor soarelui. Uleiul trebuie lăsat la infuzat, pentru câteva zile. Ne putem da seama că a stat suficient, atunci când planta începe să capete culoarea maro. Urmează să îndepărtăm capacul şi să testăm tăria aromei.
În cazul în care aroma nu ţi se pare suficient de puternică, scurge lichidul din recipient şi umple-l cu o cantitate nouă de plante, după care adaugi uleiul scurs înainte. După câteva zile, ar trebui ca aroma să fie aşa cum ţi-o doreşti. În caz contrar, repetă schimbarea plantelor din sticluţe, fără a uita să adaugi uleiul.
În cazul în care planta utilizată este foarte puternică, cum este cazul trandafirilor sau al iasomiei, probabil va fi nevoie sa schimbi plantele din sticluţă de maxim două ori. Când uleiul este gata, păstrează-l într-o sticlă curată.
Depozitează sticluţele în spaţii cât mai uscate, putând chiar să adaugi conţinutul lor la produsele cosmetice pentru un adaos de aromă.
Vei putea oferi celor dragi aromele preferate şi, totodată, să încerci cele mai interesante amestecuri de arome.
Carla Francesca Schoppel
Sursa foto: